Unificarea Italiei și a Germaniei în secolul al XIX-lea

Unificarea Italiei și a Germaniei a fost procesul prin care, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, două teritorii fragmentate în numeroase state mici au devenit state naționale unitare: Regatul Italiei, proclamat în 1861 și completat până în 1870, și Imperiul German, proclamat în 1871. Ambele s-au realizat în jurul unui stat mai puternic (Piemontul, respectiv Prusia), prin combinația dintre diplomație, forță militară și entuziasm național.

Cele două unificări ajută la înțelegerea epocii în care s-a făcut și unirea românilor din 1859. Cadrul larg îl ai în ghidul epocii moderne a României; sistemul european în care au apărut aceste state este descris în articolul despre Congresul de la Viena.

De ce erau Italia și Germania împărțite?

Italia și Germania erau împărțite pentru că, după Congresul de la Viena din 1815, ordinea europeană a păstrat state mici și dominația Austriei, nu a ținut cont de națiuni. Italia era o expresie geografică, formată din Regatul Piemontului-Sardiniei, Regatul celor Două Sicilii, statele papale, ducate și teritorii controlate de Austria, precum Lombardia și Veneția.

Germania era o confederație de 39 de state, în care Austria și Prusia rivalizau. Unele elemente apropiaseră deja spațiul german: limba, cultura și Zollverein, uniunea vamală creată în 1834 sub conducerea Prusiei, care a legat economic multe state germane și a lăsat Austria în afara ei.

Cum s-a unificat Italia?

Italia s-a unificat prin acțiunea Regatului Piemontului, condus de Victor Emanuel al II-lea, de primul său ministru, contele Camillo Cavour, și prin campania voluntarilor lui Giuseppe Garibaldi. Mișcarea se numește Risorgimento, adică „renaștere”.

Etapele principale:

1. 1859: Piemontul, ajutat de Franța lui Napoleon al III-lea, învinge Austria și obține Lombardia.
2. 1860: Garibaldi debarcă în Sicilia cu „Expediția celor O Mie”, cucerește Regatul celor Două Sicilii și îl predă lui Victor Emanuel.
3. 1861: se proclamă Regatul Italiei.
4. 1866: Veneția este anexată, după războiul Prusiei cu Austria.
5. 1870: trupele italiene intră în Roma, care devine capitală, în timp ce Franța era ocupată cu războiul împotriva Prusiei.

Cavour a fost omul diplomației, Garibaldi cel al acțiunii populare, iar regele a pus coroana. Trei componente diferite, care s-au completat.

Cum s-a unificat Germania?

Germania s-a unificat prin politica Prusiei, condusă de cancelarul Otto von Bismarck, în trei războaie care au scos Austria din spațiul german și au atras statele sudice în jurul Prusiei. Bismarck susținea o politică numită „Realpolitik”, bazată pe interese și pe forță, nu pe idealuri.

În urma războiului din 1866 s-a creat Confederația Germană de Nord, condusă de Prusia. După victoria asupra Franței, imperiul german a fost proclamat în ianuarie 1871, în Sala Oglinzilor de la Versailles, iar regele Prusiei, Wilhelm I, a devenit împărat. Alegerea locului a avut o încărcătură simbolică, pentru că era palatul regilor Franței.

Ce rol au avut revoluțiile din 1848 în aceste procese?

Revoluțiile din 1848 au arătat dorința de unitate națională, dar nu au reușit s-o realizeze, pentru că au fost înăbușite de armate loiale monarhilor. În Germania, Parlamentul de la Frankfurt a elaborat o constituție pentru un stat german unit, dar regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea, a refuzat coroana oferită, din 1849. În Italia, mișcările din 1848–1849 au fost zdrobite de armata austriacă.

Lecția acestor eșecuri a fost că unitatea nu putea veni doar din idei, ci și dintr-un stat cu armată și diplomație. Detaliile revoluțiilor sunt în articolul despre Primăvara popoarelor. Iar echivalentul românesc este prezentat în articolul despre revoluția pașoptistă.

Ce legătură are totul cu românii?

Legătura este una de context și de model: unirea Italiei s-a petrecut aproape în aceeași perioadă cu Unirea Principatelor, iar succesul ei a încurajat pe români. Napoleon al III-lea, care a ajutat Piemontul, a sprijinit și cauza românească la conferințele din 1858–1859, însă în ambele cazuri a avut propriile interese.

Mai există o legătură: prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, adus domnitor în 1866, aparținea unei ramuri a familiei care domnea în Prusia. Alegerea lui avea sens într-o Europă în care Prusia devenea tot mai importantă. Cum a condus el țara, citești în articolul despre Carol I. Iar cum s-a ajuns la 1859, în explicația Unirii Principatelor.

Cum a schimbat Europa apariția celor două state?

Apariția Italiei și a Germaniei a schimbat echilibrul european, pentru că Germania a devenit cea mai puternică forță industrială și militară a continentului. În 1871, Europa avea, în centrul ei, un stat nou, cu ambiții mari, care a rearanjat alianțele de până atunci.

Pe termen lung, rivalitatea dintre noile mari puteri și vechile imperii a alimentat tensiunile care au dus la Primul Război Mondial. Unificarea a fost, astfel, un succes național și o sursă de competiție. Pentru urmările acelui război, vezi România în Primul Război Mondial.