Revoluția de la 1848 în Țările Române: idei și urmări

Revoluția de la 1848 în Țările Române a fost un val de mișcări politice care a cuprins, în același an, Moldova, Țara Românească, Transilvania, Banatul și Bucovina, ca parte a „primăverii popoarelor” europene. Revoluționarii, numiți pașoptiști, au cerut libertăți civile, egalitate în fața legii, desființarea privilegiilor, împroprietărirea țăranilor și, în multe programe, unirea românilor. Mișcarea a fost înfrântă militar până în 1849, dar aproape tot ce a cerut a devenit realitate în următoarele trei decenii.

Mai jos găsești ce s-a întâmplat în fiecare provincie, ce cereau programele, cine au fost conducătorii și de ce 1848 este considerat „anul programelor” al României moderne. Locul acestei revoluții pe axa întregii perioade îl vezi în ghidul epocii moderne a României.

Ce a fost „primăvara popoarelor” din 1848

„Primăvara popoarelor” este numele dat valului de revoluții care a izbucnit în 1848 în aproape toată Europa centrală și occidentală. A început la Paris, în februarie 1848, cu răsturnarea regelui Ludovic Filip și proclamarea republicii, apoi s-a extins în statele germane, în Imperiul Austriac, în Italia și în alte regiuni.

Cauzele comune au fost:

• criza economică din anii 1846–1847, cu recolte slabe și prețuri mari la alimente;
• liberalismul, care cerea constituții, parlamente și libertatea presei;
• naționalismul, adică dorința popoarelor de a avea state proprii sau drepturi egale în imperiile multinaționale;
• problema țărănească, acolo unde mai existau obligații feudale.

Multe dintre aceste idei își au originea în moștenirea Revoluției franceze, explicată în Revoluția franceză: cauze, etape și moștenire pentru Europa. Tinerii boieri români care studiaseră la Paris în anii 1830–1840 le-au adus acasă și le-au adaptat realităților din principate.

Generația pașoptistă: cine erau revoluționarii

Pașoptiștii au fost în majoritate tineri din familii boierești sau din boierimea mică, educați în Franța, Germania sau Italia, legați prin societăți culturale și secrete. Cei mai mulți aveau între 25 și 40 de ani în 1848.

Înainte de 1848, mulți dintre ei făcuseră parte din societăți precum „Frăția”, fondată în 1843 la București, sau din cercurile studenților români de la Paris. Experiența revoluției le-a dat o legătură care a durat decenii.

Moldova: mișcarea de la Iași, din martie 1848

În Moldova, revoluția a fost cea mai scurtă: a început la sfârșitul lui martie 1848 și a fost reprimată în câteva zile de domnul Mihail Sturdza. Un grup de boieri și intelectuali s-a adunat la hotelul Petersburg din Iași și a redactat o petiție cu cereri moderate, adresată domnului.

Petiția cerea, printre altele, respectarea Regulamentului Organic, desființarea cenzurii, garanții pentru libertatea persoanei și reforme în administrație. Mihail Sturdza a acceptat la început o parte dintre puncte, apoi a arestat sau expulzat conducătorii. Unii au fugit în Bucovina și în Transilvania.

Programele moldovenilor din exil

Exilul a radicalizat programul. Două documente sunt esențiale:

1. „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, redactat la Brașov în mai 1848, care cerea unirea Moldovei cu Țara Românească.
2. „Dorințele partidei naționale în Moldova”, redactat de Mihail Kogălniceanu la Cernăuți în august 1848, cu cereri precum desființarea privilegiilor de rang, împroprietărirea țăranilor cu despăgubire și unirea principatelor.

Al doilea document este considerat cel mai complet program al pașoptiștilor moldoveni și arată cum s-a trecut de la reforme moderate la ideea statului unit.

Țara Românească: de la Islaz la guvernul provizoriu

Țara Românească este singurul principat în care revoluția a câștigat puterea și a guvernat câteva luni, din iunie până în septembrie 1848. Totul a început la Islaz, în județul Romanați, unde, în iunie 1848, Ion Heliade Rădulescu a citit în fața mulțimii o proclamație cu program în 22 de puncte.

Ce cerea Proclamația de la Islaz

Principalele cereri ale proclamației au fost:

• independența administrativă și legislativă a țării, în cadrul tratatelor existente;
• egalitatea drepturilor politice și civile;
• desființarea rangurilor boierești și a privilegiilor;
• emanciparea clăcașilor și împroprietărirea lor, cu despăgubire;
• libertatea presei și a întrunirilor;
• emanciparea robilor romi;
• instrucțiune egală și gratuită pentru toți;
• o adunare generală reprezentativă a tuturor stărilor sociale.

Guvernul provizoriu și ce a reușit

Domnul Gheorghe Bibescu a semnat programul, apoi a abdicat și a plecat din țară. S-a format un guvern provizoriu, iar puterea a trecut, de la un moment dat, la o locotenență domnească. Au fost luate câteva măsuri concrete:

• desființarea rangurilor boierești și a pedepsei cu bătaia;
• începerea eliberării robilor romi aflați în proprietatea statului și a unor particulari;
• adoptarea steagului tricolor, cu deviza „Dreptate, Frăție”;
• înființarea unei Comisii a proprietății, care trebuia să găsească o soluție pentru împroprietărire.

Comisia proprietății a scos la iveală conflictul central al epocii: proprietarii nu voiau să cedeze pământ, iar țăranii voiau pământ fără obligații. Dezbaterile s-au oprit fără rezultat, iar problema a fost rezolvată abia prin legea rurală a lui Cuza, explicată în articolul despre reformele lui Cuza.

Sfat: Când compari programele din 1848, fă un tabel cu trei coloane (Iași, Islaz, Blaj) și notează pentru fiecare ce spune despre țărani, despre libertăți și despre unire. Diferențele îți arată imediat cât de diferite erau situațiile celor trei provincii.

Transilvania: adunarea de la Blaj și conflictul cu revoluția maghiară

În Transilvania, revoluția românească a avut ca obiectiv principal recunoașterea românilor ca națiune politică egală cu maghiarii, sașii și secuii, care erau singurele „națiuni” recunoscute oficial. Românii, deși majoritari ca număr, nu aveau drepturi politice ca națiune.

Marea adunare de la Blaj a avut loc în mai 1848, pe un câmp numit apoi „Câmpia Libertății”. Au participat zeci de mii de oameni, iar cifrele date de contemporani variază mult. Discursul lui Simion Bărnuțiu, ținut cu o zi înainte în catedrala din Blaj, a formulat ideea că libertatea națională este condiția oricărei alte libertăți.

Ce s-a hotărât la Blaj

1. Recunoașterea națiunii române și reprezentarea ei proporțională în dietă și în administrație.
2. Desființarea iobăgiei fără despăgubire din partea țăranilor.
3. Libertatea presei și a cuvântului.
4. Biserică română independentă și școli în limba română.
5. Opoziția față de unirea Transilvaniei cu Ungaria fără consultarea românilor.

De la program la război civil

Revoluția maghiară a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar românii au refuzat-o. Conflictul a devenit armat în toamna lui 1848, cu lupte grele în Munții Apuseni, unde moții conduși de Avram Iancu au rezistat armatei revoluționare maghiare. Războiul a avut victime numeroase și violențe de ambele părți.

În 1849, Nicolae Bălcescu a încercat să medieze o împăcare româno-maghiară, discutând cu Lajos Kossuth un proiect de pacificare. Înțelegerea a venit prea târziu: în august 1849, armata maghiară a capitulat în fața trupelor rusești venite în ajutorul Austriei.

Contextul medieval al „stărilor” transilvănene, adică al națiunilor privilegiate, este explicat în articolul despre Transilvania medievală.

Înfrângerea revoluției în principate

Revoluția din Țara Românească a fost înfrântă în septembrie 1848, când trupele otomane au intrat în București, iar cele rusești au urmat la scurt timp. Imperiul Otoman, presat de Rusia, a considerat guvernul provizoriu ilegal.

Cel mai cunoscut episod al rezistenței este lupta din Dealul Spirii, din septembrie 1848, unde o companie de pompieri bucureșteni, condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu, s-a opus trupelor otomane. Episodul a devenit un simbol, iar ziua pompierilor din România este legată de această dată.

Urmările imediate:

• conducătorii revoluției au fost exilați, cei mai mulți la Paris, Londra sau Istanbul;
• prin Convenția de la Balta-Liman (1849), Rusia și Imperiul Otoman au stabilit că domnii vor fi numiți pentru șapte ani și au suspendat adunările;
• Barbu Știrbei a fost numit domn în Țara Românească, iar Grigore Alexandru Ghica în Moldova;
• trupele străine au rămas în principate câțiva ani.

Atenție: Numărul participanților la adunări și al victimelor din 1848–1849 apare foarte diferit în surse. Cifrele date de martori erau adesea estimări sau aveau scop propagandistic. Folosește-le cu precizarea sursei.

Ce a rămas după 1848: de la program la stat

Moștenirea revoluției este programul pe care l-a lăsat și oamenii pe care i-a format. Aproape toate cererile din 1848 au fost aplicate între 1856 și 1866, de multe ori chiar de foștii revoluționari, ajunși miniștri sau oameni politici de prim rang.

Exilul a avut și el un rol: pașoptiștii au făcut cunoscută cauza românească în presa și în cercurile politice occidentale, mai ales în Franța. Acest lucru a contat în anii Războiului Crimeii și ai Congresului de la Paris, explicați în articolul despre Unirea Principatelor.

Imnul și simbolurile

Poezia „Un răsunet” a lui Andrei Mureșanu, pusă pe muzică în 1848, a devenit cântecul revoluției și, mult mai târziu, imnul național „Deșteaptă-te, române!”. Tricolorul folosit în 1848 a rămas steagul României.

Recapitulare: de ce contează 1848

Revoluția de la 1848 a fost înfrântă pe câmpul de luptă, dar a câștigat pe termen lung, pentru că a fixat obiectivele generației care a construit România modernă. Ea a legat, pentru prima dată, problema socială de cea națională: libertatea și unirea nu mai puteau fi separate de soarta țăranului.

De reținut:

• revoluția a cuprins Moldova (martie), Țara Românească (iunie–septembrie) și Transilvania (din primăvară până în 1849);
• documentele-cheie sunt petiția de la Iași, „Dorințele partidei naționale”, Proclamația de la Islaz și hotărârile de la Blaj;
• a fost înăbușită de intervenția otomană, rusă și austriacă;
• Convenția de la Balta-Liman a limitat autonomia principatelor;
• programul pașoptist a fost aplicat aproape integral până în 1866.

Pentru drumul care duce de la 1821 la 1848, vezi și articolul despre mișcarea lui Tudor Vladimirescu.