Cuprins 7 secțiuni
Cauzele Primului Război Mondial sunt un amestec de factori pe termen lung, precum sistemul de alianțe, rivalitatea dintre marile puteri și naționalismul din Balcani, și de un detonator imediat, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, pe 28 iunie 1914. Niciunul dintre aceștia nu explică singur izbucnirea războiului.
Istoricii discută de peste un secol cât de mult a contat fiecare cauză. De aceea, în loc să cauți „vinovatul” unic, e mai util să urmărești cum s-au legat între ele deciziile unor state care, în vara lui 1914, au intrat rând pe rând într-o spirală de mobilizări. Mai jos vezi factorii principali, evenimentele din iulie și august și motivele pentru care războiul a devenit mondial.
Ce erau alianțele care împărțeau Europa?
Europa era împărțită în două blocuri militare: Tripla Alianță și Tripla Înțelegere, numită și Antanta. Primul bloc reunea Germania, Austro-Ungaria și Italia, pe baza unui tratat din 1882. Italia a ieșit însă din joc în 1914 și a intrat în război, în 1915, de partea adversarilor.
Al doilea bloc s-a format treptat. Franța și Rusia au încheiat o alianță militară în anii 1890, apoi Franța și Marea Britanie au semnat în 1904 „Antanta cordială”, iar în 1907 Marea Britanie și Rusia au rezolvat disputele coloniale. Din aceste trei înțelegeri a rezultat Antanta.
Ideea alianțelor era descurajarea: dacă un stat era atacat, partenerii săi aveau obligația să intervină. În practică, ele au făcut ca un conflict între două țări să atragă rapid în luptă și pe celelalte. O cauză locală devenea astfel o chestiune europeană.
Cum a influențat rivalitatea dintre marile puteri izbucnirea războiului?
Rivalitatea imperială și militară a creat o atmosferă de neîncredere între statele europene. Germania, unificată în 1871, devenise o putere industrială de prim rang și dorea o politică mondială, inclusiv colonii și o flotă puternică. Marea Britanie, care avea cea mai mare flotă din lume, a văzut în aceasta o amenințare și a început o cursă a înarmărilor navale.
Revoluția industrială, explicată în Revoluția industrială: cum a schimbat Europa și lumea, oferise statelor oțel, căi ferate și arme moderne. Armatele au crescut în efective, iar planurile de mobilizare au devenit extrem de rigide. Germania avea un plan de război, numit Planul Schlieffen, care presupunea înfrângerea rapidă a Franței înainte ca Rusia să-și termine mobilizarea. Rigiditatea acestor planuri a lăsat puțin timp pentru negocieri.
Competiția colonială, în special în Africa și Asia, și crizele marocane din 1905 și 1911 au adăugat tensiuni între Franța și Germania.
De ce au fost Balcanii „butoiul cu pulbere” al Europei?
Balcanii au fost regiunea în care naționalismul și interesele marilor puteri s-au întâlnit cel mai violent. Imperiul Otoman slăbea și pierdea teritorii, iar Austro-Ungaria și Rusia concurau pentru influență. Serbia, sprijinită de Rusia, dorea să adune într-un stat toți slavii din sud, ceea ce amenința direct Austro-Ungaria, un imperiu cu multe naționalități.
În 1908, Austro-Ungaria a anexat Bosnia și Herțegovina, ceea ce a înfuriat Serbia. Între 1912 și 1913 au avut loc două războaie balcanice. România a participat la al doilea, iar Pacea de la București din august 1913 i-a adus Cadrilaterul, cum arată România în 1940: pierderile teritoriale explicate. Războaiele au lăsat Serbia mai puternică și Austro-Ungaria mai nesigură.
Sfat: Dacă vrei să înțelegi un război, deosebește cauzele structurale (alianțe, înarmare, naționalism) de cele imediate (un asasinat, un ultimatum). Primele pregătesc terenul, celelalte declanșează conflictul.
Ce s-a întâmplat la Sarajevo și în criza din iulie 1914?
La 28 iunie 1914, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, a fost ucis la Sarajevo împreună cu soția sa, de Gavrilo Princip, un tânăr naționalist sârb din Bosnia. Austro-Ungaria a considerat că Serbia era responsabilă și a hotărât să o pedepsească.
După o perioadă de consultări, în care Germania a asigurat Viena de sprijin, Austro-Ungaria a trimis Serbiei, pe 23 iulie, un ultimatum cu condiții greu de acceptat. Serbia a răspuns conciliant, dar nu a acceptat totul. Pe 28 iulie, Austro-Ungaria i-a declarat război.
Rusia, protectoarea Serbiei, a început mobilizarea. Germania a cerut oprirea ei și, neprimind răspuns, a declarat război Rusiei pe 1 august și Franței pe 3 august. Pentru a ataca Franța, trupele germane au trecut prin Belgia neutră, ceea ce a determinat Marea Britanie să intre în război pe 4 august.
| Data | Eveniment |
|---|---|
| 28 iunie 1914 | asasinatul de la Sarajevo |
| 23 iulie | ultimatumul Austro-Ungariei către Serbia |
| 28 iulie | Austro-Ungaria declară război Serbiei |
| 1 august | Germania declară război Rusiei |
| 3 august | Germania declară război Franței |
| 4 august | Marea Britanie declară război Germaniei |
Cine poartă responsabilitatea pentru război?
Istoricii nu au un răspuns unic. După război, Tratatul de la Versailles a atribuit Germaniei și aliaților ei responsabilitatea pentru pagubele provocate, ceea ce a fost resimțit ca o umilință. În deceniile următoare, cercetătorii au susținut puncte de vedere diferite: unii au pus accent pe politica agresivă a Germaniei, alții pe rolul Austro-Ungariei sau pe cel al Rusiei și al Serbiei.
O dezbatere cunoscută a apărut în anii 1960 în jurul ideii că Germania a urmărit în mod deliberat o politică de expansiune înainte de 1914. Alte lucrări au susținut că liderii europeni au alunecat în război din neglijență și din calcule greșite. Astăzi, mulți istorici vorbesc despre o responsabilitate împărțită, cu greutăți diferite.
De ce nu s-a oprit războiul în câteva luni?
Cei mai mulți conducători au crezut că va fi un conflict scurt, încheiat până la Crăciun. Armamentul modern, în special mitraliera și artileria, a făcut însă ca apărarea să fie mai puternică decât atacul. Frontul din vest s-a blocat în războiul de tranșee, iar conflictul a devenit un război de uzură, cu pierderi uriașe.
Cum a reacționat România?
România a declarat neutralitate în august 1914. Tratatul secret încheiat cu Austro-Ungaria în 1883 prevedea ajutor reciproc, dar numai în caz de agresiune neprovocată, iar regele Carol I nu a reușit să convingă Consiliul de Coroană să intre în război de partea Puterilor Centrale. Doi ani mai târziu, țara a ales cealaltă parte. Evoluția ei este prezentată în România în Primul Război Mondial: etape și urmări.
Consecințele războiului au schimbat harta Europei și au influențat tot secolul. Înfrângerea marilor imperii a dus la apariția unor state noi și la unirile din 1918, pe care le poți urmări în Marea Unire din 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania, iar tensiunile rămase au pregătit, în mare parte, al Doilea Război Mondial. Cronologia largă este în ghidul România în secolul XX: ghid de la Marea Unire la 1989.
Pe aceeași temă, citește și Mărăști, Mărășești și Oituz: bătăliile din vara lui 1917.
Întrebări frecvente
Care a fost cauza imediată a Primului Război Mondial?
Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, pe 28 iunie 1914, de către Gavrilo Princip. Evenimentul a declanșat criza diplomatică din iulie.
Ce erau Tripla Alianță și Antanta?
Tripla Alianță era blocul militar format din Germania, Austro-Ungaria și Italia. Antanta era blocul format din Franța, Rusia și Marea Britanie.
De ce a intrat Marea Britanie în război?
Pentru că Germania a invadat Belgia neutră, în drum spre Franța. Marea Britanie garantase neutralitatea belgiană și a declarat război pe 4 august 1914.
Ce a fost Planul Schlieffen?
Un plan german de război pe două fronturi, care urmărea înfrângerea rapidă a Franței prin Belgia, înainte ca Rusia să își termine mobilizarea.
A fost Germania singura vinovată?
Istoricii nu sunt de acord. Majoritatea vorbesc despre o responsabilitate împărțită între mai multe state, cu accente diferite în funcție de cercetător.
