Revoluția industrială: cum a schimbat Europa și lumea

Revoluția industrială este trecerea de la producția manuală, făcută în ateliere și în gospodării, la producția mecanizată, făcută în fabrici, cu mașini puse în mișcare de abur și, mai târziu, de electricitate. A început în Marea Britanie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și s-a răspândit în secolul al XIX-lea în Europa occidentală, în Statele Unite și apoi în restul lumii, schimbând felul în care oamenii muncesc, locuiesc și călătoresc.

Mai jos afli de ce Anglia a fost prima, care au fost invențiile decisive, cum au apărut fabricile și orașele industriale, ce probleme sociale au urmat și cum s-a ajuns la a doua revoluție industrială. La final vezi și cum au ajuns aceste schimbări în Țările Române, unde industrializarea a venit mai târziu și mai lent.

Ce înseamnă „revoluție industrială”

Revoluția industrială înseamnă o schimbare profundă și durabilă a modului de producție, în care energia umană și animală este înlocuită treptat de energia mașinilor. Termenul a fost popularizat în secolul al XIX-lea, prin analogie cu revoluțiile politice ale vremii.

Spre deosebire de o revoluție politică, nu are o dată exactă de început. Istoricii vorbesc, de obicei, despre două faze:

Unii istorici preferă termenul de „industrializare”, pentru a sublinia că schimbarea a fost treptată, întinsă pe mai multe generații, nu bruscă.

De ce a început în Marea Britanie

Marea Britanie a fost prima țară industrializată pentru că a reunit, în același timp, resurse naturale, capital, piețe largi și un cadru politic stabil. Niciunul dintre acești factori nu explică singur avansul britanic.

• Cărbune și minereu de fier, în cantități mari și aproape de suprafață.
• Capital acumulat din comerț, din colonii și din agricultura modernizată.
• Revoluția agricolă: îngrădirea terenurilor (enclosures) și noile metode de cultivare au crescut producția și au eliberat brațe de muncă pentru orașe.
• Piețe interne și coloniale largi pentru produsele textile.
• Transport ieftin pe mare, pe râuri și pe canale.
• Stabilitate politică după 1688 și protecția proprietății, inclusiv a invențiilor prin brevete.

Sfat: Dacă trebuie să explici „de ce Anglia”, grupează factorii în trei: resurse (cărbune, fier), oameni și bani (forță de muncă, capital), instituții (stabilitate, brevete, piață). E o structură ușor de ținut minte și de argumentat.

Invențiile care au schimbat producția

Prima revoluție industrială a pornit din industria textilă și a fost accelerată decisiv de mașina cu abur. Invențiile s-au succedat într-un lanț: fiecare rezolva un blocaj creat de cea anterioară.

Textilele: de la suveica zburătoare la războiul mecanic

1. Suveica zburătoare a lui John Kay (1733) a mărit viteza țesutului, iar firul a devenit insuficient.
2. Mașina de tors „spinning jenny”, atribuită lui James Hargreaves (anii 1760), permitea torsul mai multor fire deodată.
3. „Water frame”, mașina de tors acționată hidraulic a lui Richard Arkwright (1769), a mutat producția în clădiri mari, lângă râuri: primele fabrici.
4. „Mule”, mașina lui Samuel Crompton (1779), producea fir fin și rezistent.
5. Războiul de țesut mecanic al lui Edmund Cartwright (1785) a mecanizat și țesutul.

Mașina cu abur

Mașina cu abur transformă energia aburului în mișcare mecanică. Primele modele, ca aceea a lui Thomas Newcomen, de la începutul secolului al XVIII-lea, scoteau apa din mine. Scoțianul James Watt a perfecționat-o în a doua jumătate a secolului, cu un condensator separat care reducea mult consumul de cărbune, și a adaptat-o pentru a pune în mișcare mașini de orice fel.

De atunci, fabricile nu mai trebuiau construite lângă râuri. Puteau fi ridicate oriunde exista cărbune, de obicei în orașe, unde era și forța de muncă.

Fierul și cărbunele

Topirea minereului de fier cu ajutorul cocsului, obținut din cărbune, în locul mangalului din lemn, a permis producția de fier în cantități mari. Metoda a fost dezvoltată în Anglia de familia Darby, la Coalbrookdale, unde s-a construit și un pod de fier celebru, la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Căile ferate și revoluția transporturilor

Calea ferată a fost cea mai vizibilă invenție a secolului al XIX-lea: a micșorat distanțele, a ieftinit transportul și a creat o cerere uriașă de fier, cărbune și ingineri. A combinat într-o singură mașină toate progresele anterioare.

Repere principale:

• 1825: linia Stockton–Darlington, în Anglia, prima cale ferată publică ce folosea locomotive cu abur;
• 1829: locomotiva „Rocket” a lui George și Robert Stephenson câștigă concursul de la Rainhill;
• 1830: se deschide linia Liverpool–Manchester, pentru călători și mărfuri;
• anii 1840: „febra căilor ferate” în Marea Britanie, apoi construcția rețelelor naționale pe continent.

Pe mare, vasele cu aburi au înlocuit treptat corăbiile cu pânze, iar telegraful electric a permis, de la mijlocul secolului, transmiterea aproape instantanee a informației.

Fabrica, orașul și noua societate

Industrializarea a creat o societate nouă: fabrica a devenit locul principal de muncă, orașele au crescut foarte repede, iar două clase sociale au trecut în prim-plan, burghezia industrială și muncitorimea. Viața de zi cu zi s-a schimbat radical.

Urbanizarea

Oameni din sate s-au mutat în masă spre centrele industriale, ca Manchester, Birmingham sau Leeds. Orașele au crescut fără planificare, cu cartiere muncitorești înghesuite, fără canalizare și cu poluare puternică, ceea ce a favorizat epidemiile, inclusiv holera.

Munca în fabrică

Munca era organizată după ceas, nu după anotimpuri, ca la sat. Programul putea depăși 12 ore pe zi, iar copiii și femeile erau angajați frecvent, pentru că primeau salarii mai mici. Disciplina era strictă, iar accidentele, frecvente.

Atenție: Unele reconstituiri populare exagerează, altele idealizează. Istoricii discută încă dacă nivelul de trai al muncitorilor britanici a scăzut sau a crescut în primele decenii ale industrializării. Pe termen lung, veniturile au crescut, dar costul social al primelor generații a fost mare.

Reacții sociale: legi, sindicate și idei noi

Problemele aduse de industrializare au provocat reacții: legi de protecție a muncii, organizarea muncitorilor și apariția unor ideologii noi, între care socialismul. Statul a început să intervină în relațiile dintre patroni și muncitori.

Câteva repere:

• Luddiții, la începutul secolului al XIX-lea, au distrus mașini pe care le considerau responsabile de pierderea locurilor de muncă.
• Legile fabricilor (Factory Acts), adoptate în Marea Britanie începând din prima jumătate a secolului, au limitat treptat munca copiilor și durata zilei de lucru.
• Sindicatele au fost mai întâi interzise, apoi tolerate și, în a doua jumătate a secolului, recunoscute legal în tot mai multe țări.
• Cartismul a fost mișcarea britanică ce cerea, între altele, vot universal pentru bărbați.
• Socialismul și marxismul: Karl Marx și Friedrich Engels au publicat în 1848 „Manifestul Partidului Comunist”, care interpreta istoria ca luptă între clase.

În paralel, liberalismul economic, pornit de la lucrarea lui Adam Smith „Avuția națiunilor” (1776), susținea comerțul liber și intervenția minimă a statului. Dezbaterea dintre aceste curente a marcat politica europeană până în secolul XX, inclusiv perioada Războiului Rece.

Răspândirea industrializării și a doua revoluție industrială

Industrializarea s-a extins din Marea Britanie mai întâi în Belgia, apoi în Franța, în statele germane și în Statele Unite, iar după 1870 a intrat într-o fază nouă, bazată pe oțel, electricitate și chimie. Fiecare țară a avut ritmul ei.

Etapele răspândirii

1. Belgia, cu cărbune și tradiție meșteșugărească, a fost prima țară industrializată de pe continent.
2. Franța s-a industrializat mai lent, cu o agricultură care a rămas importantă mult timp.
3. Statele germane au accelerat după uniunea vamală (Zollverein) din 1834 și mai ales după unificarea din 1871.
4. Statele Unite au devenit, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii.
5. Rusia și Japonia au început industrializarea rapidă în ultimele decenii ale secolului, cu sprijin puternic din partea statului.

Ce a adus a doua revoluție industrială

• Oțelul ieftin, prin procedeul Bessemer (1856) și metodele care i-au urmat;
• Electricitatea: generatoare, iluminat electric, tramvaie, motoare;
• Petrolul și motorul cu ardere internă, baza automobilului;
• Chimia industrială: coloranți, îngrășăminte, medicamente;
• Comunicațiile: telefonul, inventat de Alexander Graham Bell în 1876, și radioul, la sfârșitul secolului.

Marea Expoziție de la Londra din 1851, găzduită în Palatul de Cristal, a fost vitrina primei faze. Expozițiile universale de la Paris, din a doua jumătate a secolului, au arătat noile minuni ale celei de-a doua.

Industrializarea în Țările Române

În Țările Române, industrializarea a început târziu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și a rămas limitată până la Primul Război Mondial; economia a fost dominată de agricultură și de exportul de cereale. Statul a încercat să grăbească procesul prin căi ferate, legi de încurajare și atragerea capitalului.

Câteva repere sigure:

• Petrolul: în 1857, România figurează cu o producție oficială de țiței în statisticile internaționale, iar Bucureștiul a fost iluminat cu lămpi cu petrol lampant în același an;
• Căile ferate: prima linie din Vechiul Regat, București–Giurgiu, a fost deschisă în 1869;
• Legea pentru încurajarea industriei naționale din 1887 a dat facilități fabricilor noi;
• Podul de la Cernavodă, proiectat de Anghel Saligny și inaugurat în 1895, a fost una dintre cele mai mari lucrări inginerești ale vremii în Europa.

Electricitatea a pătruns și ea, mai întâi în orașele mari și în unele reședințe; Castelul Peleș, de exemplu, a fost echipat de timpuriu cu iluminat electric, cum afli din articolul despre istoria Castelului Peleș.

Contrastul dintre modernizarea orașelor și sărăcia satelor a rămas însă mare, iar el a ieșit violent la suprafață în 1907, cum vezi în articolul despre răscoala din 1907. Pentru imaginea de ansamblu a acestor decenii, citește ghidul epocii moderne a României, iar pentru cadrul politic al dezvoltării economice, articolul despre Carol I și monarhia constituțională.

Important: Statisticile industriale ale secolului al XIX-lea, mai ales cele pentru Europa de Est, sunt incomplete și uneori contradictorii. Când compari țări, folosește ordine de mărime și tendințe, nu cifre exacte preluate fără sursă.

Ideile principale despre revoluția industrială

Revoluția industrială a mutat centrul economiei din câmp în fabrică și din sat în oraș: a pornit în Marea Britanie din textile, abur și cărbune, s-a extins în Europa și în lume și a continuat după 1870 cu oțelul, electricitatea și petrolul. A adus creștere economică fără precedent, dar și probleme sociale care au dus la legislația muncii, la sindicate și la noile ideologii politice. Ea completează, pe plan economic, schimbările politice aduse de Revoluția franceză.

De reținut:

• a început în Marea Britanie, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea;
• invențiile-cheie: mașinile textile, mașina cu abur a lui Watt, cocsul, locomotiva;
• consecințele: fabrica, urbanizarea, muncitorimea, poluarea, legile muncii;
• a doua fază, după 1870, se bazează pe oțel, electricitate, petrol și chimie;
• în România, industrializarea a început târziu, cu petrolul, căile ferate și legea din 1887.