Tratatele de pace de după 1918 și România

Tratatele de pace de după 1918 au transformat unirile votate în adunările din Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia în granițe recunoscute de marile puteri ale vremii. Fără aceste acte, România Mare ar fi existat doar în fapt, nu și în dreptul internațional.

Pe parcursul a doi ani, între ianuarie 1919 și 1920, diplomații din peste treizeci de state au redesenat harta Europei. România a participat la negocieri ca stat învingător, dar cu un statut inferior marilor puteri, ceea ce a dus la tensiuni cu Aliații. Mai jos urmărești ce a cerut, ce a obținut și ce a rămas contestat.

Ce a fost Conferința de Pace de la Paris?

Conferința de Pace de la Paris a fost reuniunea statelor învingătoare din Primul Război Mondial, începută în ianuarie 1919, în care s-au negociat tratatele cu fiecare dintre statele învinse. Deciziile importante erau luate de un grup restrâns de lideri: președintele american Woodrow Wilson, prim-miniștrii Georges Clemenceau al Franței și David Lloyd George al Marii Britanii, plus reprezentantul Italiei.

Principiile care ghidau discuțiile fuseseră formulate de Wilson în ianuarie 1918, în așa-numitele Paisprezece Puncte, iar în discursurile lui din 1918 revenea mereu la dreptul popoarelor la autodeterminare. Acest principiu a fost folosit de delegația română pentru a justifica uniunea provinciilor. Pentru Antanta, rămânea însă în vigoare și tratatul din august 1916, care promitea României Transilvania, Banatul și Bucovina.

Delegația României a fost condusă mai întâi de Ion I. C. Brătianu, apoi, după retragerea lui din septembrie 1919, de Alexandru Vaida-Voevod. Brătianu a fost nemulțumit de modul în care marile puteri tratau statele mai mici și de încercarea de a impune clauze privind minoritățile.

Ce a stabilit Tratatul de la Saint-Germain pentru România?

Tratatul de la Saint-Germain, semnat cu Austria la 10 septembrie 1919, a confirmat unirea Bucovinei cu România. Austria a renunțat oficial la teritoriile fostului Imperiu Austro-Ungar, iar granița dintre cele două state a fost fixată de comisii internaționale.

Pe partea română, acest act a avut o importanță specială deoarece Bucovina fusese sub administrație austriacă din 1775 până în 1918. Provincia a păstrat identitatea ei istorică, cu mănăstirile pictate prezentate în Bisericile pictate din Bucovina: istorie și semnificație. Un tratat paralel, semnat cu Bulgaria la Neuilly, la 27 noiembrie 1919, a stabilit retușuri minore de graniță.

Atenție: Tratatele de pace au fost semnate cu fiecare stat învins separat. Nu există „un singur tratat de la Paris”, ci un sistem de acte numite după suburbiile în care au fost semnate.

Ce a însemnat Tratatul de la Trianon?

Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920 cu Ungaria, a recunoscut trecerea Transilvaniei, a Crișanei, a Maramureșului și a părții estice a Banatului în componența României. Ungaria a pierdut astfel o mare parte din teritoriul pe care îl avusese în cadrul monarhiei dualiste austro-ungare.

Negocierile au fost influențate și de evenimentele din 1919. După proclamarea unei republici sovietice la Budapesta, sub conducerea lui Béla Kun, armata română a trecut Tisa și a intrat în capitala maghiară, la începutul lui august 1919. A rămas acolo până în noiembrie, după ce regimul fusese răsturnat, și s-a retras cu mari cantități de materiale luate drept despăgubire.

Banatul a fost împărțit între România și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, linia definitivă fiind fixată în 1924. Pentru Ungaria, Trianonul a rămas o traumă națională, iar disputa asupra lui a influențat relațiile dintre cele două state în deceniile următoare, așa cum arată România în 1940: pierderile teritoriale explicate.

Cum a fost recunoscută unirea Basarabiei?

Unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută de Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia prin Protocolul semnat la Paris la 28 octombrie 1920. Documentul spunea că unirea din 1918 era justificată de dorința populației și de legăturile istorice și etnice dintre provincie și România.

Actul a avut însă un statut particular. Japonia nu l-a ratificat niciodată, ceea ce l-a lăsat fără efect juridic deplin din punct de vedere formal. Statele Unite nu au semnat, iar Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei la România, o poziție care a stat la baza ultimatumului din iunie 1940.

Context istoric: regiunea fusese anexată de Imperiul Rus în 1812, iar în 1918 Sfatul Țării, adunarea reprezentativă a provinciei, votase unirea cu România. Detaliile votului sunt prezentate în Marea Unire din 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania.

De ce a refuzat România o parte din clauze?

România a contestat tratatul privind protecția minorităților, pe care puterile învingătoare îl ceruseră mai multor state din Europa Centrală și de Est. Brătianu considera că impunerea lui limita suveranitatea țării, în timp ce marile puteri cereau garanții pentru drepturile minorităților etnice și religioase.

După o perioadă de tensiuni, tratatul a fost semnat în decembrie 1919 de Vaida-Voevod. Chestiunea minorităților a rămas însă sursă de dispute în deceniile următoare, mai ales în relația cu Ungaria. Drepturile electorale și cetățenești ale tuturor locuitorilor au fost consfințite în Constituția din 1923, explicată în România interbelică: Constituția din 1923 și marile reforme.

Care a fost sistemul de alianțe construit după pace?

România a intrat în Mica Înțelegere, o alianță defensivă formată în 1920–1921 cu Cehoslovacia și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor. Scopul era păstrarea ordinii create prin tratate și evitarea revizuirii granițelor de către Ungaria. Alianța era sprijinită de Franța, care a rămas principalul partener militar al României.

Aceste alianțe aveau limite. Când, la sfârșitul anilor 1930, Franța și Marea Britanie nu au mai putut sau nu au mai vrut să apere ordinea de la Versailles, sistemul s-a prăbușit, așa cum se vede în Al Doilea Război Mondial: cauze, etape și încheiere.

Ce rămâne din tratate după un secol?

Granițele stabilite în 1919–1920 au fost parțial modificate de al Doilea Război Mondial, dar nu complet. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul sunt astăzi în România, în timp ce Basarabia și nordul Bucovinei au rămas după 1944 în afara țării. Pentru o vedere de ansamblu a întregului secol, ghidul România în secolul XX: ghid de la Marea Unire la 1989 oferă cronologia completă.