Coloniile grecești din Dobrogea: Histria, Tomis, Callatis

Coloniile grecești din Dobrogea sunt primele orașe adevărate de pe teritoriul României de azi. Histria, Tomis și Callatis au fost întemeiate de coloniști veniți din lumea greacă în secolele VII–VI î.Hr., cu mult înainte de statul lui Burebista și cu aproape opt secole înaintea Daciei romane. Ele au adus pe țărmul Mării Negre scrisul alfabetic, moneda, arhitectura în piatră și instituțiile orașului-stat.

Cele trei orașe nu au fost simple puncte comerciale. Au avut adunări populare, magistrați, temple, școli și o viață culturală proprie, iar relația lor cu geții din interior a modelat istoria regiunii. Mai jos afli de unde au venit grecii, de ce s-au oprit tocmai aici, cum arăta fiecare oraș, ce s-a întâmplat cu ele sub macedoneni, geți și romani și ce poți vedea astăzi pe teren.

De ce au venit grecii pe țărmul Mării Negre

Grecii au venit pe țărmul dobrogean în căutare de pământ, grâne, pește, sare și parteneri comerciali, într-o perioadă în care orașele din Grecia și din Asia Mică erau suprapopulate și frământate de conflicte. Fenomenul se numește marea colonizare greacă și a durat, cu aproximație, din secolul al VIII-lea până în secolul al VI-lea î.Hr.

Ce înseamnă o colonie greacă

O colonie (în greacă apoikia, „casă departe”) era un oraș nou, independent politic, întemeiat de un grup de cetățeni plecați dintr-un oraș-mamă, numit metropolă. Colonia păstra cu metropola legături religioase, de dialect și de calendar, dar își alegea singură conducătorii și legile. Nu era o posesiune, ca în colonialismul modern, ci un oraș-stat de sine stătător. Despre felul în care funcționa un astfel de oraș afli mai multe în ghidul despre Grecia antică și polisurile ei.

Cine au fost orașele-mamă

Cea mai activă metropolă din bazinul Mării Negre a fost Miletul, oraș ionian de pe coasta Asiei Mici, căruia autorii antici îi atribuie zeci de colonii. Al doilea oraș important pentru Dobrogea a fost Heracleea Pontică, de pe țărmul sudic al Mării Negre, ea însăși o colonie a Megarei. Pentru greci, Marea Neagră se numea Pontos Euxeinos, „marea ospitalieră”, nume despre care s-a scris că ar fi fost un eufemism pentru o mare considerată la început periculoasă.

Motivele plecării se completează:

• lipsa de pământ în orașele de origine și creșterea populației;
• conflictele politice interne, care îi împingeau pe cei învinși să plece;
• presiunea externă, mai ales a regatului Lidiei și apoi a perșilor asupra orașelor ionice;
• comerțul: grânele, peștele, mierea, ceara și sclavii din nordul Pontului erau căutate în lumea mediteraneană.

Cele trei orașe, pe scurt

Histria, Tomis și Callatis au avut origini, dialecte și destine diferite, chiar dacă le pomenim de obicei împreună. Tabelul de mai jos rezumă ce se știe cu destulă siguranță despre fiecare.

Pe lângă cele trei, pe țărmul de azi al României a existat și Orgame (numită de romani Argamum), la Capul Doloșman, lângă Jurilovca, tot o fundație milesiană timpurie. Mai la sud, pe coasta actualei Bulgarii, se aflau Dionysopolis, Odessos, Mesembria și Apollonia, cu care orașele dobrogene aveau legături strânse.

Important: Datele de întemeiere vin din autori antici care au scris mult mai târziu, precum Eusebiu sau textul geografic cunoscut ca Pseudo-Scymnos, și sunt verificate de arheologie doar aproximativ. De aceea istoricii vorbesc de „mijlocul secolului al VII-lea” sau de „secolul al VI-lea”, nu de un an fix.

Histria: cel mai vechi oraș de pe teritoriul României

Histria este considerată cel mai vechi oraș atestat documentar de pe teritoriul României, întemeiat de milesieni în jurul mijlocului secolului al VII-lea î.Hr., pe un promontoriu de lângă gurile Dunării. Numele vine de la Istros, denumirea greacă a Dunării inferioare.

Un port care a murit din cauza mării

Când au venit grecii, orașul se afla pe malul unui golf deschis spre mare. Depunerile aduse de Dunăre au închis treptat golful, transformându-l în lacul Sinoe, iar portul a ajuns, în câteva secole, fără ieșire practică la mare. Aceasta este una dintre explicațiile principale ale declinului lent al Histriei în Antichitatea târzie; orașul a fost părăsit în secolul al VII-lea d.Hr., după aproximativ 1.300 de ani de locuire.

Ce au găsit arheologii

Săpăturile sistematice au fost începute în 1914 de Vasile Pârvan, unul dintre fondatorii arheologiei românești, și continuă de peste un secol. Au ieșit la lumină:

1. Zona sacră, cu temple dedicate lui Zeus Polieus, Afroditei și altor divinități.
2. Zidurile de incintă din mai multe epoci, de la cele grecești la cele romano-bizantine, mult mai restrânse.
3. Locuințe, ateliere și străzi, inclusiv cartiere din afara zidului târziu.
4. Băi romane și bazilici creștine din Antichitatea târzie.
5. Inscripții grecești și latine, care spun multe despre magistrați, cult și relațiile cu vecinii.

Histria a bătut și monede proprii, cu motivul unui vultur care ține în gheare un delfin, devenit un simbol des reprodus al orașului.

Tomis: orașul exilului lui Ovidiu

Tomis, pe locul actualului Constanța, a fost întemeiat de milesieni în secolul al VI-lea î.Hr. și a devenit, în epoca romană, cel mai important oraș de pe litoralul vestic al Mării Negre. Fiindcă peste el s-a construit orașul modern, ruinele sale se văd doar în fragmente, adesea între blocuri și clădiri.

Ovidiu la Tomis

Cel mai faimos locuitor al Tomisului a fost un exilat: poetul roman Publius Ovidius Naso, trimis aici de împăratul Augustus în anul 8 d.Hr., dintr-un motiv pe care el însuși îl numește doar vag, „o poezie și o greșeală”. De la Tomis a trimis la Roma culegerile Tristele și Ponticele, în care se plânge de frig, de atacurile barbarilor de peste Dunărea înghețată și de faptul că nimeni nu vorbea latina. Aceste scrisori poetice sunt o sursă prețioasă, dar trebuie citite ca literatură, nu ca reportaj: Ovidiu avea tot interesul să-și descrie exilul cât mai sumbru. Felul în care tratezi un asemenea text este explicat în Izvoarele istorice: sursa primară și cea secundară.

Ovidiu a murit la Tomis, în jurul anului 17 d.Hr. Statuia lui din piața centrală a Constanței, din secolul al XIX-lea, a devenit simbolul orașului.

Tomis în epoca romană

Sub stăpânire romană, Tomis a condus o asociație a orașelor grecești de pe țărmul stâng al Pontului, un koinon prezidat de un demnitar numit pontarh, și a primit titlul de „metropolă”. La sfârșitul secolului al III-lea d.Hr., când Dioclețian a creat provincia Scythia Minor, Tomis a devenit capitala ei. Din această perioadă provine Edificiul roman cu mozaic, o clădire legată de activitatea portuară, cu un pavaj de mozaic întins.

Sfat: Dacă ajungi la Constanța, începe cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Piața Ovidiu, apoi vezi Edificiul roman cu mozaic, aflat foarte aproape. În muzeu sunt expuse descoperiri importante din Tomis, între care statuia șarpelui Glykon, găsită în 1962.

Callatis: cetatea dorică de la Mangalia

Callatis, pe locul Mangaliei de azi, a fost întemeiat de coloniști din Heracleea Pontică spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. și se deosebea de Histria și Tomis prin dialectul doric, moștenit pe linia Megara–Heracleea, și prin unele instituții și culte proprii.

Orașul a avut un teritoriu agricol fertil, iar grânele au fost baza bogăției lui. Callatis a bătut monede proprii și a fost suficient de puternic încât să conducă, la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., o revoltă a orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah. Autorul antic Diodor din Sicilia descrie un asediu lung al cetății de către trupele acestuia.

Din necropola orașului provine un mormânt din secolul al IV-lea î.Hr. în care s-au găsit resturi ale unui papirus, descoperire rară pentru climatul din această zonă. Ca și Tomisul, Callatis se află sub un oraș modern, așa că se văd doar porțiuni din zidul de incintă și din clădirile romane și romano-bizantine, iar o parte a orașului antic se află azi sub apele mării, din cauza eroziunii țărmului.

Viața de zi cu zi într-o colonie greacă

Viața într-un oraș grec dobrogean semăna, în linii mari, cu cea din orice polis din Mediterana: politica se făcea în adunare, religia era publică, iar economia se sprijinea pe comerț și agricultură. Diferența o făceau vecinii geți și clima mai aspră.

Instituțiile orașului

Inscripțiile arată că orașele aveau:

• o adunare a poporului (demos), formată din cetățenii cu drepturi depline;
• un sfat (boule), care pregătea hotărârile;
• magistrați anuali, cu nume diferite de la oraș la oraș (arhonți, strategi, agoranomi care supravegheau piața);
• preoți ai cultelor oficiale, aleși sau desemnați din familiile importante.

Decretele de onoare ale orașelor, gravate în piatră, sunt printre cele mai bogate izvoare: ele mulțumesc unor cetățeni sau străini care au apărat orașul, au împrumutat bani sau au negociat cu regii vecini.

Ce mâncau, ce vindeau, ce cumpărau

Amforele cu ștampilă, găsite cu miile pe litoral și în interior, sunt pentru arheologi un adevărat registru comercial: ștampila arată adesea orașul de origine și, uneori, magistratul anului în care a fost produs vasul.

Grecii și geții: vecini, parteneri și uneori stăpâni

Relația dintre coloniile grecești și geții din jur a fost una de schimb permanent, cu perioade de pace comercială și perioade în care orașele plăteau tribut sau cereau protecție. Geții erau principalii furnizori de grâne și principalii clienți pentru vinul și ceramica grecească.

Câteva forme ale acestei relații, documentate de izvoare și de arheologie:

1. Comerțul prin intermediari locali: obiecte grecești ajung adânc în interiorul Munteniei și Moldovei, în așezări getice de pe Dunăre și de pe râurile interioare.
2. Influența culturală: unele elite getice au adoptat obiecte, gusturi și chiar meșteșugari greci; monedele grecești au circulat intens în lumea getică.
3. Tributul și protecția: inscripțiile pomenesc regi locali cu care orașele negociau, iar unele decrete onorează solii trimiși la aceștia.
4. Stăpânirea directă: la mijlocul secolului I î.Hr., Burebista a supus orașele de pe țărmul vestic al Mării Negre, de la Olbia la Apollonia, iar unele dintre ele, cum ar fi Histria, au fost afectate grav de această cucerire. Contextul este explicat în Burebista și primul stat dac: ce știm din izvoare.

Un decret de la Dionysopolis, oraș aflat azi în Bulgaria, îl pomenește pe Burebista drept „cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”, formulare des citată de istorici ca dovadă a puterii lui.

Sub macedoneni și sub romani

Orașele grecești din Dobrogea și-au păstrat mult timp autonomia, dar au trecut succesiv sub influența marilor puteri ale vremii: perșii, regii macedoneni, statul lui Burebista și, în final, Roma.

Sub romani, orașele au cunoscut o nouă perioadă de prosperitate: au fost reconstruite, au primit apeducte, băi și clădiri publice, iar latina a început să circule alături de greacă, mai ales în armată și administrație. La câteva zeci de kilometri în interior, Traian a ridicat monumentul triumfal de la Adamclisi, prezentat în Tropaeum Traiani de la Adamclisi: istoria monumentului. Diferența față de Dacia de la nord de Dunăre este importantă: Dobrogea a rămas în Imperiu până în secolul al VII-lea d.Hr., mult după retragerea aureliană.

Atenție: Nu confunda Dobrogea romană cu provincia Dacia. Dobrogea a făcut parte din Moesia Inferior și apoi din Scythia Minor, nu din provincia cucerită de Traian, descrisă în Dacia romană: cum era organizată provincia.

Ce poți vizita astăzi

Dintre cele trei orașe, Histria oferă cea mai completă imagine a unui oraș antic, pentru că nu s-a construit nimic peste ea. Tomis și Callatis se descoperă mai ales în muzee și în fragmente păstrate în mijlocul orașelor moderne.

• Cetatea Histria, în comuna Istria, județul Constanța: ruinele zonei sacre, zidurile, bazilicile, băile și un muzeu de sit.
• Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: statuare, inscripții, tezaure și obiecte din Tomis.
• Edificiul roman cu mozaic, în centrul Constanței.
• Muzeul de Arheologie Callatis, în Mangalia, cu piese din necropola și din orașul antic.
• Argamum (Orgame), la Capul Doloșman, lângă Jurilovca: ruinele unui oraș grec și romano-bizantin pe un promontoriu deasupra lacului Razelm.

Pentru o hartă mai largă a locurilor istorice din țară, pe epoci, vezi Monumentele istorice ale României: ghid pe epoci.

Sfat: Vizitează Histria dimineața sau spre seară, în afara orelor de arșiță: situl este în aer liber, aproape fără umbră, iar plimbarea completă printre ruine durează câteva ore.

Ce merită reținut despre coloniile grecești

Coloniile grecești au făcut din Dobrogea prima regiune urbană a spațiului românesc. Ele au adus scrisul, moneda și instituțiile orașului-stat, au legat lumea getică de comerțul mediteranean și au supraviețuit, sub stăpâniri succesive, mai bine de un mileniu. Pentru locul lor în tabloul general al Antichității românești, citește Dacii și romanii: ghid complet al Antichității românești.

De reținut:

• Histria și Tomis au fost fondate de milesieni, iar Callatis de Heracleea Pontică;
• Histria, întemeiată în jurul mijlocului secolului al VII-lea î.Hr., este cel mai vechi oraș atestat de pe teritoriul României;
• orașele trăiau din comerț, mai ales cu grânele aduse din lumea getică;
• Burebista le-a supus la mijlocul secolului I î.Hr., apoi au intrat sub stăpânire romană;
• Tomis a devenit capitala provinciei Scythia Minor, iar Ovidiu și-a petrecut exilul acolo.