Conferința de la Ialta a fost întâlnirea din februarie 1945 dintre Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin, în care liderii Statelor Unite, ai Marii Britanii și ai Uniunii Sovietice au stabilit principiile încheierii războiului și ale organizării Europei după victorie. Mitul unei „împărțiri a Europei” făcute acolo, pe un colț de masă, este mult mai simplu decât realitatea istorică.
Contextul și participanții
Până în februarie 1945, războiul împotriva Germaniei naziste se apropia de sfârșit. Armata sovietică avansase adânc în Europa Centrală, iar aliații occidentali înaintau dinspre vest. Liderii s-au întâlnit la Ialta, în Crimeea, ca să convină asupra ocupării Germaniei, a crimelor de război și a viitoarei organizații internaționale, Organizația Națiunilor Unite. Contextul general al războiului îl găsești în articolul Al Doilea Război Mondial: cauze, etape și încheiere.
Fiecare avea priorități diferite. Roosevelt voia cooperarea cu Stalin pentru crearea ONU și implicarea sovieticilor în războiul din Pacific. Churchill dorea să păstreze influența britanică și să protejeze independența Poloniei. Stalin urmărea să asigure securitatea Uniunii Sovietice prin controlul asupra statelor din vecinătatea ei.
Ce s-a hotărât la Ialta
Printre deciziile principale se numără:
- împărțirea Germaniei în zone de ocupație, cu participarea Franței;
- principiul înființării ONU și al votului în Consiliul de Securitate;
- reorganizarea guvernului polonez și organizarea de alegeri libere în țările eliberate;
- intrarea Uniunii Sovietice în războiul împotriva Japoniei, după încheierea luptelor din Europa;
- o Declarație asupra Europei eliberate, care promitea guverne democratice.
Mulți cititori se întreabă despre România. Țara nu a fost discutată în mod special ca obiect al unei „împărțiri”, ci se afla deja în sfera de ocupație a armatei sovietice după 23 august 1944 și semnarea armistițiului. Evenimentele acelor luni sunt prezentate în articolul despre 23 august 1944.
Mitul „împărțirii Europei”
În memoria publică, Ialta a devenit simbolul trădării Europei de Est de către Occident. Realitatea este mai nuanțată. Linia de demarcație dintre armate fusese în mare parte stabilită de înaintarea militară, iar înțelegerile despre „sfere de influență” au fost discutate și la alte întâlniri, între care cea din Moscova din octombrie 1944, dintre Churchill și Stalin. Detaliile acelei înțelegeri sunt dezbătute de istorici.
Ceea ce s-a stabilit la Ialta a fost, în teorie, respectarea unor principii democratice. În practică, Stalin a interpretat aceste principii în favoarea sa, iar Occidentul nu a avut mijloace sau voința de a se opune cu forța. Rezultatul a fost instaurarea regimurilor comuniste în Europa de Est, proces care în România a avut etape precum cele descrise în articolul despre instaurarea comunismului.
| Aspect | Ce s-a stabilit | Ce s-a întâmplat apoi |
|---|---|---|
| Germania | Zone de ocupație | Împărțire și, ulterior, două state germane |
| Polonia | Guvern reorganizat, alegeri | Control comunist în anii următori |
| ONU | Principii de bază | Înființată în 1945 |
| Europa de Est | Declarație pentru guverne democratice | Regimuri comuniste |
Ce a însemnat pentru România
Pentru România, cel mai important rezultat nu a fost o decizie scrisă în textele de la Ialta, ci faptul că țara se afla în zona de influență sovietică. Armistițiul din 1944 și prezența Armatei Roșii au făcut ca aliații occidentali să aibă puține pârghii asupra situației din interior.
Înțelegerile și interpretările lor au influențat apoi nașterea Războiului Rece, o confruntare între două blocuri politice și militare. Dacă vrei un tablou larg al acelei perioade, poți citi articolul despre Războiul Rece.
Cum a evoluat relația dintre aliați
Colaborarea dintre cei trei lideri era fragilă. Roosevelt a murit în aprilie 1945, la scurt timp după conferință, iar în vara aceluiași an întâlnirea de la Potsdam a arătat deja diferențe mai mari între aliați. Churchill a fost înlocuit în timpul conferinței de rezultatul alegerilor din Marea Britanie. Suspiciunile reciproce au crescut, iar disputa privind Polonia și Germania a devenit tot mai dură.
Pe măsură ce armatele își consolidau pozițiile, spiritul de cooperare din timpul războiului a slăbit. Interpretările diferite ale acelorași texte au alimentat tensiuni care au dus, în câțiva ani, la blocuri rivale. De aceea, istoricii spun că Ialta nu a creat Războiul Rece, dar a făcut vizibile premisele lui.
De ce se discută încă despre Ialta
În statele din fostul bloc comunist, numele conferinței a rămas legat de ideea de abandon. În Occident, interpretările variază, de la critica politicii lui Roosevelt până la argumentul că Aliații nu aveau alternative realiste. Subiectul rămâne sensibil, iar un cititor informat face bine să compare mai multe surse înainte de a formula o părere.
Ce merită reținut despre Conferința de la Ialta
- S-a desfășurat în februarie 1945, cu Roosevelt, Churchill și Stalin.
- A discutat ocuparea Germaniei, ONU și reorganizarea Poloniei.
- Declarația despre Europa eliberată promitea guverne democratice, dar nu a fost respectată de Stalin.
- Ideea unei împărțiri a Europei „la Ialta” este o simplificare.
- România se afla deja sub influența militară sovietică din 1944.
Întrebări frecvente
Ce s-a decis la Ialta?
S-au stabilit principii pentru ocuparea Germaniei, înființarea ONU și organizarea Europei eliberate. De asemenea, Stalin s-a angajat să intre în războiul împotriva Japoniei.
A fost România împărțită la Ialta?
Nu există o decizie scrisă de acest fel. România se afla deja în sfera de ocupație a armatei sovietice după 1944, iar discuțiile despre sferele de influență au avut loc în alte întâlniri.
De ce este Ialta atât de criticată?
Pentru că mulți o asociază cu soarta Europei de Est de după război. Critica vizează lipsa de reacție a Occidentului în fața încălcării promisiunilor de către Stalin.
Cine a participat?
Roosevelt pentru Statele Unite, Churchill pentru Marea Britanie și Stalin pentru Uniunea Sovietică, împreună cu miniștri și consilieri.
Au existat și alte conferințe importante?
Da, ca Teheran în 1943 și Potsdam în vara lui 1945. Fiecare a avut subiecte diferite, iar împreună ele arată cum s-a construit ordinea de după război.
