Actul de la 23 august 1944 este momentul în care România a ieșit din alianța cu Germania nazistă: regele Mihai I l-a demis și l-a arestat pe conducătorul statului, mareșalul Ion Antonescu, a format un nou guvern și a anunțat încetarea luptelor împotriva Aliaților. În câteva ore, o țară aflată de trei ani în război de partea Axei a trecut în tabăra opusă.
Pentru a înțelege de ce s-a ajuns aici, trebuie să știi trei lucruri: frontul din Moldova se prăbușea, opoziția negocia de luni de zile cu Aliații, iar Antonescu ezita să ia decizia ruperii de Germania. Mai jos găsești contextul, desfășurarea pe ore și zile, consecințele și felul în care evenimentul a fost interpretat diferit de-a lungul timpului.
Contextul: un război pierdut în primăvara lui 1944
În 1944, înfrângerea Germaniei pe frontul de est devenise evidentă, iar România risca să devină câmp de luptă și să fie ocupată ca stat inamic. După dezastrul de la Stalingrad, armata română suferise pierderi uriașe, iar în primăvara lui 1944 trupele sovietice au intrat în nord-estul Moldovei. Frontul s-a stabilizat pentru câteva luni la nord de Iași și pe Nistru.
Războiul, explicat pe etape în România în Al Doilea Război Mondial, explicată pe etape, ajunsese astfel pe teritoriul național. Rafinăriile de la Ploiești și Bucureștiul erau bombardate de aviația aliată, iar întrebarea nu mai era dacă România va ieși din război, ci cum și în ce condiții.
Negocierile secrete cu Aliații
Ieșirea din război a fost căutată pe mai multe căi, uneori paralele și necoordonate:
- opoziția democratică, condusă de Iuliu Maniu, l-a trimis la Cairo, în primăvara lui 1944, pe prințul Barbu Știrbey, pentru discuții cu reprezentanții Marii Britanii, ai SUA și ai URSS;
- Aliații au transmis condițiile unui armistițiu, care includeau întoarcerea armelor împotriva Germaniei și acceptarea granițelor sovietice din 1940;
- guvernul Antonescu a purtat și el contacte, inclusiv prin diplomați aflați la Stockholm;
- toate părțile sperau la condiții mai bune sau la o debarcare anglo-americană în Balcani, care nu a avut loc.
Ezitarea a costat timp. Antonescu considera că nu poate rupe alianța fără să-l anunțe pe Hitler și fără garanții, iar opoziția aștepta un moment favorabil.
Cine a pregătit actul
Actul a fost pregătit de un grup restrâns din jurul regelui, în colaborare cu partidele politice reunite în Blocul Național Democrat, format în iunie 1944. Blocul reunea patru formațiuni foarte diferite, unite doar de dorința ieșirii din război.
| Participant | Rol în pregătirea actului |
|---|---|
| Regele Mihai I | decizia finală, ordinul de arestare, proclamația către țară |
| Generalul Constantin Sănătescu | șeful Casei Militare a regelui, apoi prim-ministru |
| Grigore Niculescu-Buzești, Ioan Mocsony-Stârcea, Mircea Ionnițiu | consilieri și colaboratori apropiați ai regelui |
| Partidul Național Țărănesc (Iuliu Maniu) | principala forță a opoziției, negocierile cu Aliații |
| Partidul Național Liberal (Constantin I. C. Brătianu) | sprijin politic |
| Partidul Social Democrat (Constantin Titel Petrescu) | sprijin politic |
| Partidul Comunist (Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș) | partid mic, dar cu legături cu Moscova |
Planul inițial prevedea acțiunea pentru 26 august. Ofensiva sovietică declanșată pe 20 august în zona Iași–Chișinău a prăbușit însă frontul în câteva zile, iar informația că Antonescu urma să plece din nou pe front a determinat grupul să acționeze mai devreme.
Important: Rolul comuniștilor în pregătirea actului a fost real, dar limitat. Propaganda de după 1948 l-a exagerat enorm, prezentând evenimentul ca pe o „insurecție” condusă de Partidul Comunist.
Ziua de 23 august, pas cu pas
Momentul decisiv a avut loc în după-amiaza zilei de 23 august, la Palatul Regal din București, când Ion Antonescu a refuzat să ceară imediat armistițiul și a fost arestat din ordinul regelui. Desfășurarea simplificată:
- 20–22 august: frontul din Moldova se prăbușește, iar Antonescu caută soluții pentru o nouă linie de apărare;
- după-amiaza: mareșalul și Mihai Antonescu, vicepremier și ministru de externe, sunt chemați la Palat;
- în discuția cu regele, Ion Antonescu insistă că nu poate încheia armistițiul fără să anunțe Germania și fără anumite garanții;
- regele îi cere să semneze imediat armistițiul; la refuz, îi anunță demiterea, iar ofițerii gărzii îi arestează pe cei doi;
- arestații sunt ținuți într-o încăpere a Palatului, apoi predați grupului comunist condus de Emil Bodnăraș;
- seara: la radio este difuzată proclamația regelui, care anunță încetarea luptelor cu Aliații și formarea unui guvern condus de generalul Sănătescu.
Proclamația a fost primită cu entuziasm de mulți oameni, care sperau în sfârșitul războiului. Ea anunța și anularea Dictatului de la Viena, adică intenția de a recupera nord-vestul Transilvaniei.
Zilele următoare: lupte cu armata germană
Germania a reacționat imediat, iar în zilele de după 23 august au avut loc lupte între trupele române și cele germane în București și în împrejurimi. Hitler a ordonat înlăturarea noului guvern, iar aviația germană a bombardat Bucureștiul pe 24 august, lovind și Palatul Regal și clădiri din centrul orașului.
Principalele evenimente:
| Data | Eveniment |
|---|---|
| 24 august 1944 | bombardamente germane asupra Bucureștiului; lupte la Băneasa și Otopeni |
| 24–28 august | trupele germane din jurul capitalei sunt înfrânte și capturate în număr mare |
| sfârșitul lui august | lupte în zona Ploiești, Valea Prahovei și în alte regiuni |
| 31 august 1944 | trupele sovietice intră în București |
| 12 septembrie 1944 | semnarea convenției de armistițiu la Moscova |
Una dintre cele mai dureroase urmări imediate a fost că, între 23 august și semnarea armistițiului, trupele sovietice au tratat în multe locuri unitățile române ca inamice și au capturat un număr mare de soldați români. Estimările istoricilor vorbesc de zeci de mii de prizonieri, după unele surse peste o sută de mii.
Armistițiul din 12 septembrie 1944
Convenția de armistițiu, semnată la Moscova pe 12 septembrie 1944, a fixat condițiile ieșirii României din război și a deschis drumul controlului sovietic asupra țării. Ea a fost semnată de reprezentanții României și de cei ai Aliaților, prin reprezentantul sovietic.
Prevederile principale:
- România trebuia să lupte alături de Aliați împotriva Germaniei și Ungariei cu un număr minim de divizii;
- granița cu URSS revenea la situația din iunie 1940, adică Basarabia și nordul Bucovinei rămâneau sovietice;
- hotărârea de la Viena privind Transilvania era considerată nulă, iar nord-vestul provinciei urma să revină României;
- România plătea despăgubiri de război, mai ales în produse, către Uniunea Sovietică;
- o Comisie Aliată de Control, dominată în practică de sovietici, supraveghea aplicarea armistițiului.
Ultimul punct a fost esențial: prin această comisie și prin prezența Armatei Roșii, Moscova a putut influența direct politica internă. Consecințele se văd în pașii descriși în Instaurarea comunismului în România: pașii dintre 1944 și 1947.
Ce s-a întâmplat cu protagoniștii
Destinul protagoniștilor arată cât de repede s-a schimbat situația după 1944. Ion Antonescu a fost predat sovieticilor, dus la Moscova și adus înapoi în 1946, când a fost judecat de Tribunalul Poporului și executat în iunie 1946. Regele Mihai I a primit în 1945 decorații înalte atât de la Uniunea Sovietică, cât și de la Statele Unite, pentru rolul său, dar a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.
Mulți dintre liderii democratici care au pregătit actul au ajuns ulterior în închisorile regimului comunist: Iuliu Maniu și Constantin I. C. Brătianu au murit în detenție. Chiar și comunistul Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre participanți, a fost arestat de propriul partid și executat în 1954.
Cum a fost interpretat actul de la 23 august
Interpretarea evenimentului s-a schimbat radical în funcție de regimul politic, ceea ce face din 23 august un bun exemplu despre cum se folosește istoria. Tabelul de mai jos rezumă principalele lecturi.
| Perioada | Denumirea folosită | Accentul pus pe |
|---|---|---|
| 1944–1947 | actul regelui, lovitura de palat | rolul regelui și al partidelor |
| 1948–1989 | „insurecția armată antifascistă” | rolul Partidului Comunist; 23 august devine zi națională |
| după 1989 | actul de la 23 august, lovitura de stat | rolul regelui, al Palatului și al partidelor istorice |
Dezbaterile istoricilor se poartă azi mai ales pe câteva întrebări: dacă se puteau obține condiții mai bune printr-o negociere mai timpurie, cât a scurtat actul războiul (afirmația des repetată că l-ar fi scurtat cu câteva luni este greu de demonstrat), ce s-ar fi întâmplat dacă Antonescu ar fi acceptat el însuși armistițiul. Pentru a evalua astfel de afirmații, e util să știi să deosebești documentele epocii de interpretările ulterioare, așa cum explică Izvoarele istorice: sursa primară și cea secundară.
Sfat: Când citești un text despre 23 august, uită-te întâi la data scrierii. Un manual din anii 1980 și o lucrare de după 1990 descriu același eveniment cu alți actori principali, iar diferența îți spune multe despre epoca în care a fost scris textul.
Ce merită reținut despre 23 august 1944
Actul de la 23 august 1944 a fost o decizie luată de regele Mihai I, cu sprijinul partidelor din Blocul Național Democrat, într-un moment în care frontul din Moldova se prăbușea. A scos România din alianța cu Germania și a permis recuperarea nord-vestului Transilvaniei, dar nu a putut împiedica ocupația sovietică și, în final, instaurarea comunismului. Locul lui în istoria secolului îl vezi în România în secolul XX: ghid de la Marea Unire la 1989, iar confruntarea globală care a urmat, în Războiul Rece: blocuri, crize și căderea Zidului Berlinului.
De reținut:
- 20 august 1944: ofensiva sovietică Iași–Chișinău;
- 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și proclamația regelui;
- 24 august: bombardamente germane asupra Bucureștiului;
- 12 septembrie 1944: armistițiul de la Moscova și Comisia Aliată de Control;
- 1948–1989: evenimentul este prezentat ca „insurecție” comunistă.
Întrebări frecvente
Cine l-a arestat pe Ion Antonescu?
Ofițeri ai gărzii Palatului, din ordinul regelui Mihai I, în după-amiaza zilei de 23 august 1944. Antonescu a fost apoi predat grupului comunist condus de Emil Bodnăraș și, ulterior, sovieticilor.
De ce a refuzat Antonescu să semneze armistițiul?
Considera că nu poate rupe alianța fără să anunțe Germania și fără anumite garanții din partea Aliaților. Regele a apreciat că întârzierea pune în pericol țara și a decis demiterea lui.
Ce prevedea armistițiul din 12 septembrie 1944?
Lupta alături de Aliați împotriva Germaniei și Ungariei, revenirea la granița cu URSS din 1940, anularea Dictatului de la Viena, plata de despăgubiri și supravegherea printr-o Comisie Aliată de Control.
De ce a fost 23 august zi națională în comunism?
Pentru că regimul l-a prezentat drept o insurecție condusă de Partidul Comunist, începutul „revoluției” care a dus la noua orânduire. După 1989, ziua națională a devenit 1 Decembrie.
Actul de la 23 august a fost o lovitură de stat?
Din punct de vedere tehnic, a fost demiterea și arestarea șefului guvernului de către șeful statului, pe care unii istorici o numesc lovitură de stat sau lovitură de palat. Termenul ales depinde adesea de perspectiva autorului, de aceea merită citite mai multe interpretări.
