Cuprins 7 secțiuni
Boierii au fost clasa stăpânitoare a Țării Românești și a Moldovei în tot Evul Mediu: oameni care stăpâneau pământ, ocupau dregătorii în jurul domnului și participau la deciziile importante ale țării. Cuvântul vine din slavonă și a ajuns în documentele domnești încă din primele secole ale statelor medievale românești. Un boier nu era însă doar un om bogat. Era un om al cărui rang era recunoscut de domn, de ceilalți boieri și de comunitatea din jur.
Dacă vrei imaginea de ansamblu a epocii, o găsești în ghidul despre Evul Mediu românesc. Aici ne oprim la boieri: de unde le venea puterea, cum se împărțeau între ei și ce relație aveau cu domnul și cu țăranii.
Cine erau boierii și de unde le venea rangul?
Boierii erau proprietari de moșii care, prin neam, prin slujbă sau prin danie domnească, făceau parte din păturile privilegiate ale societății. Rangul se putea obține pe trei căi, de multe ori combinate.
- Neamul: o familie care stăpânea pământ de generații și avea strămoși cunoscuți printre sfetnicii domniei.
- Danii domnești: domnul răsplătea un credincios cu sate, mori sau munți, printr-un act numit hrisov în Țara Românească și uric în Moldova.
- Dregătoria: cine primea o slujbă la curte câștiga rang, venituri și influență, chiar dacă familia lui nu era una veche.
În practică, cele trei se întăreau una pe alta. O familie veche primea mai ușor dregătorii, iar dregătoria aducea noi danii. De aceea, câteva neamuri mari au rămas în prim-plan timp de generații, deși niciun rang nu era garantat pe veci.
Cum arăta ierarhia dintre boieri?
Ierarhia boierilor avea, în linii mari, două trepte: marii boieri, care stăpâneau dregătoriile de seamă, și boierii mici, cu moșii mai restrânse și cu rol local. Diferențele de avere și de influență erau uriașe.
| Categorie | Ce făcea | Unde își avea puterea |
|---|---|---|
| mari boieri | ocupau dregătoriile mari și erau chemați în sfatul domnesc | la curtea domnească și în ținuturile mari |
| boieri mici | slujeau ca ostași, judecători sau administratori locali | în satele și ținuturile lor |
| boieri decăzuți | păstrau numele, dar pierduseră moșiile sau slujba | în mijlocul comunității rurale |
În Moldova întâlnești și termenul mazil, folosit pentru boierul rămas fără dregătorie, iar la nivelul de jos al celor cu pământ puțin apar răzeșii, mici stăpâni de moșii deținute în devălmășie, adică în comun, de urmașii unui strămoș. Statutul lor era liber, dar mult mai modest decât cel al marilor boieri.
Ce rol aveau boierii în sfatul domnesc?
Boierii alcătuiau sfatul domnesc, numit în timp divan, și fără sprijinul lor domnul putea guverna greu. Domnul decidea, dar în probleme mari, ca războiul, impozitele sau judecarea unui boier, ținea seama de părerea lor. Documentele domnești menționează adesea numele sfetnicilor care erau de față la darea unui act, ceea ce arată că hotărârile se luau cu martori din rândul elitei.
Mai mult, boierii aveau un cuvânt greu în alegerea domnului. Despre felul în care se făcea alegerea ai mai multe detalii în articolul despre alegerea domnului. Când un voievod era slab sau nepopular, grupurile de boieri puteau susține un pretendent și îl puteau răsturna. Când domnul era puternic, el putea pedepsi boierii nesupuși, le putea confisca moșiile și îi putea înlocui cu oameni noi, loiali lui.
Atenție: Imaginea unui boier mereu răzvrătit sau mereu supus e o simplificare. Raporturile dintre domn și boieri s-au schimbat de la o domnie la alta, iar istoricii compară atent actele pentru a le urmări.
De ce era pământul sursa puterii boierești?
Pământul era sursa principală de avere în Evul Mediu, iar boierii controlau cea mai mare parte din el, împreună cu oamenii care îl lucrau. O moșie cuprindea sate, păduri, ape, mori, uneori stâni și munți de pășune. Venitul venea din munca țăranilor dependenți și din dări, adică din produse și din zile de muncă datorate stăpânului.
Țăranii aflați în dependență se numeau rumâni în Țara Românească și vecini în Moldova. Ei lucrau pământul stăpânului și datorau obligații, iar mobilitatea lor era limitată. Dependența a crescut în secolele XVI–XVII. În paralel, existau și țărani liberi, ca răzeșii moldoveni sau moșnenii din Țara Românească, care își stăpâneau pământul, dar plăteau dări către domnie.
Pentru comparație cu Occidentul, merită citit și articolul despre feudalismul în Europa. Trebuie spus însă că societatea românească nu a copiat modelul apusean; boierul român nu primea de obicei un feud în schimbul unui jurământ de vasal ca în Franța.
Ce obligații și drepturi aveau boierii?
Boierii aveau drepturi de stăpânire asupra moșiilor și privilegii fiscale, dar și obligația de a-l sluji pe domn cu sfatul și cu armele. Prima datorie era serviciul militar: boierii mari veneau la oaste cu oamenii lor, iar cei mici se adunau în cete conduse de dregători. A doua era participarea la sfat și la judecată.
În schimb, domnul le întărea stăpânirea prin acte scrise și le acorda scutiri de dări pentru moșiile lor. Aceste imunități erau foarte căutate. Cu cât scutirea era mai largă, cu atât stăpânul putea păstra mai mult din veniturile moșiei. În același timp, statul pierdea resurse, iar greul dărilor cădea pe țăranii liberi și pe orășeni.
Boierul și justiția
Boierii judecau, în numele domnului sau în cadrul sfatului, pricini de moșii, de datorii și de ceartă. Un boier avea putere de judecată și asupra oamenilor de pe moșia sa, în limitele stabilite de obiceiul pământului, numit în epocă legea țării. Ea era un drept bazat pe tradiție, nu un cod scris unitar. Prin aceasta, boierii deveneau garanții ordinii locale.
Biserica și boierii
Boierii erau și ctitori. Ei construiau biserici și mănăstiri, ceea ce le aducea prestigiu și le asigura un loc de înmormântare. Multe din ctitoriile păstrate azi poartă numele unor boieri sau al unor familii, iar portretele lor apar pictate în pronaosul bisericilor. Un exemplu sunt monumentele prezentate în articolul despre bisericile pictate din Bucovina.
Cum a evoluat rolul boierilor după secolul al XV-lea?
Boierii și-au întărit poziția pe măsură ce domnii s-au schimbat mai des, iar influența otomană a crescut. Un domn aflat sub presiunea Porții avea nevoie de sprijinul unei părți a elitei, așa că boierii care îl susțineau obțineau funcții și danii. La rândul lor, rivalitățile dintre grupuri de boieri alimentau lupte pentru tron.
Un exemplu bine cunoscut este perioada domniilor scurte din Moldova și Țara Românească, când pretendenții se bazau pe partide boierești. În același timp, domnii puternici, cum a fost Ștefan cel Mare, au știut să țină boierimea sub control și să o folosească în campaniile lor. Ce se vede de aici este că puterea boierilor nu era constantă: depindea de personalitatea domnului și de situația externă.
În epoca fanariotă și mai târziu, boierimea s-a transformat din nou, iar o parte din privilegiile ei au fost contestate de ideile moderne. Aceste schimbări sunt tratate în ghidul epocii moderne.
Sfat: Dacă citești un document domnesc și vrei să înțelegi pe ce se sprijinea domnul, uită-te la lista martorilor. Numele și titlurile lor arată cine avea influență la curte în acel moment.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă cuvântul boier?
Boierul era un stăpân de pământ cu rang recunoscut, care făcea parte din sfatul domnului și putea ocupa dregătorii. Termenul vine din slavonă și a rămas în limbă mult după dispariția rangului.
Era boier oricine avea pământ?
Nu. Pământul era necesar, dar rangul depindea și de neam, de recunoașterea domnului și de slujbă. Existau proprietari liberi, ca răzeșii, care nu făceau parte din boierimea mare.
Cine erau rumânii și vecinii?
Erau țărani dependenți de stăpânul moșiei: rumânii în Țara Românească, vecinii în Moldova. Datorau muncă și dări, iar dreptul lor de a pleca era limitat.
Putea domnul să ia pământul unui boier?
Da, mai ales ca pedeapsă pentru necredință, dar în practică domnul ținea seama de forța familiei respective. Un domn slab nu își permitea să se certe cu marile neamuri.
Aveau boierii și atribuții militare?
Da. Boierii veneau la oaste cu oamenii lor, iar unii comandau trupe sau cetăți. Serviciul militar era una din datoriile principale ale rangului.
