Cetatea Alba Carolina: de la castrul roman la fortăreață

Cetatea Alba Carolina este fortăreața în formă de stea din centrul orașului Alba Iulia, construită de Habsburgi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Numele ei vine de la împăratul Carol al VI-lea, în timpul căruia a fost ridicată, dar locul are o istorie mult mai lungă: sub zidurile de cărămidă se află castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina și cetatea medievală a episcopiei Transilvaniei, iar între ziduri s-au petrecut câteva dintre cele mai importante momente ale istoriei românești.

Articolul de față urmărește aceste straturi pe rând, de la Apulum la Marea Unire, și îți arată ce poți recunoaște azi pe teren din fiecare epocă. Este un exemplu foarte bun pentru o idee simplă: un monument nu aparține unei singure perioade, ci se citește ca o succesiune de construcții puse una peste alta.

Ce este Cetatea Alba Carolina, pe scurt

Cetatea Alba Carolina este o fortificație bastionară de tip Vauban, cu șapte bastioane dispuse în formă de stea, ridicată între 1715 și 1738 pe platoul din partea de sus a orașului Alba Iulia. Ea a înlocuit cetatea medievală mai veche și a fost gândită ca piesă centrală a sistemului de apărare habsburgic din Transilvania.

Termenul „tip Vauban” vine de la numele inginerului militar francez Sébastien Le Prestre de Vauban, care a perfecționat în secolul al XVII-lea fortificațiile adaptate artileriei. Pe scurt, în locul zidurilor înalte și subțiri, ușor de dărâmat cu tunul, apar ziduri joase și groase, protejate de pământ, cu bastioane în unghi care se acoperă reciproc cu foc.

Apulum: castrul roman de sub cetate

Primul strat al cetății este cel roman, pentru că pe același platou s-a aflat castrul Legiunii a XIII-a Gemina, staționată aici după cucerirea Daciei din 106 d.Hr. O legiune era cea mai importantă unitate a armatei romane, cu câteva mii de soldați cetățeni, iar prezența ei permanentă a transformat locul într-un centru militar și administrativ de prim rang.

În jurul castrului s-au dezvoltat așezări civile care au crescut până au devenit orașe. Sursele epigrafice arată că la Apulum au existat două comunități urbane, care au primit în timp rangul de municipiu și apoi de colonie, cel mai înalt statut al unui oraș provincial. Apulum a fost și reședința guvernatorului pentru o parte a provinciei, după reorganizările administrative din secolul al II-lea. Despre felul în care era împărțită și condusă provincia afli mai multe în ghidul despre organizarea Daciei romane.

Ce se vede azi din epoca romană

Pe traseul de vizitare, partea romană apare mai ales în:

• porta principalis dextra, una dintre porțile castrului, pusă în valoare prin săpături și restaurare;
• resturile clădirii comandamentului (principia), vizibile în zone amenajate;
• inscripțiile, altarele și piesele de arhitectură expuse în Muzeul Național al Unirii și în lapidariu.

După retragerea administrației romane, în vremea împăratului Aurelian, castrul a rămas o ruină puternică. Zidurile lui au fost refolosite secole la rând ca fundație și ca sursă de piatră, așa cum se întâmplă des cu marile construcții antice. Ce a urmat în fosta provincie este explicat în articolul despre Retragerea aureliană și ce a urmat în fosta Dacie.

Bălgrad: cetatea medievală și episcopia Transilvaniei

În Evul Mediu, platoul fostului castru a devenit centru religios și politic, pentru că aici s-a stabilit, la începutul secolului al XI-lea, episcopia romano-catolică a Transilvaniei. Orașul a primit mai multe nume, după limba celor care îl foloseau: Alba Iulia în latina documentelor, Bălgrad în izvoarele slavone și românești vechi, Gyulafehérvár în maghiară, Weißenburg în germană.

Numele slav Bălgrad înseamnă „cetatea albă” și se referă, cel mai probabil, la zidurile de piatră ale vechiului castru, încă vizibile la acea vreme. Și forma latină Alba, adică „albă”, păstrează aceeași idee. Pentru partea a doua a numelui, Iulia, istoricii au propus mai multe explicații, de aceea merită tratată cu prudență.

Catedrala Sfântul Mihail

Cel mai important monument medieval din cetate este Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail, construită în forma ei principală în secolul al XIII-lea, într-un stil de trecere de la romanic la gotic. Ea a fost refăcută după distrugerile provocate de invazia mongolă din 1241 și completată în secolele următoare.

În catedrală se află mai multe morminte importante. Tradiția istoriografică atribuie unul dintre sarcofage lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și apărătorul Belgradului din 1456, iar altele unor membri ai familiei sale și principilor Transilvaniei. Pentru rolul lui Iancu în luptele cu otomanii poți citi Iancu de Hunedoara și apărarea Belgradului din 1456.

Sfat: Când intri în catedrală, uită-te la diferența dintre partea de răsărit, mai veche, și navele refăcute ulterior. Schimbarea de stil, de la arcurile rotunde la cele frânte, îți arată pe viu trecerea de la romanic la gotic.

Capitala Principatului Transilvaniei

Între 1541 și 1690, Alba Iulia a fost capitala Principatului autonom al Transilvaniei, un stat aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman, dar condus de principi aleși de dietă. Episcopia catolică a fost secularizată în perioada Reformei, iar palatul episcopal a devenit reședință princiară.

Câteva repere ale acestei epoci:

1. După înfrângerea Ungariei la Mohács, în 1526, și ocuparea Budei de otomani, în 1541, Transilvania devine principat separat, cu capitala la Alba Iulia.
2. Principele Gabriel Bethlen (Bethlen Gábor), în prima jumătate a secolului al XVII-lea, transformă orașul într-un centru cultural, cu un colegiu academic și o curte bogată.
3. În noiembrie 1599, după bătălia de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră în Alba Iulia și preia conducerea Transilvaniei, primul pas spre unirea celor trei țări sub același domn.

Mihai Viteazul ridicase la Alba Iulia, încă din 1597, o biserică pentru mitropolia ortodoxă a românilor din Transilvania. Această biserică a fost demolată la începutul secolului al XVIII-lea, când Habsburgii au eliberat terenul pentru noua fortăreață. Contextul domniei lui Mihai și al anului 1600 îl găsești în Mihai Viteazul și unirea din 1600: ce s-a întâmplat.

Unirea religioasă de la 1700

Tot la Alba Iulia, în jurul anului 1700, o parte a clerului ortodox român din Transilvania a acceptat unirea cu Biserica Romei, păstrând ritul bizantin. Așa a apărut Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), care va avea un rol important în formarea elitei intelectuale românești din Transilvania, inclusiv a Școlii Ardelene.

Fortăreața habsburgică: cum a fost construită Alba Carolina

După ce Transilvania a intrat sub stăpânirea Habsburgilor, la sfârșitul secolului al XVII-lea, Viena a decis să construiască la Alba Iulia o fortăreață modernă, capabilă să reziste artileriei și să controleze provincia. Lucrările au început în 1715 și au durat până în 1738.

Proiectul este atribuit arhitectului militar Giovanni Morando Visconti, de origine italiană, aflat în serviciul imperial. Lucrările au fost conduse de generali și ingineri austrieci, iar la ele au muncit, cu forța sau contra plată, mii de oameni din satele din jur, alături de soldați.

Elementele unei cetăți bastionare

Ca să înțelegi ce vezi pe teren, merită să știi denumirile principale:

Forma de stea nu era un capriciu estetic: fiecare punct de pe zid putea fi lovit din cel puțin un bastion vecin, astfel încât nu existau „unghiuri moarte” în care să se ascundă atacatorii.

Porțile baroce

Cetatea are mai multe porți, dintre care cele mai cunoscute sunt decorate cu sculpturi baroce: statui, reliefuri cu scene mitologice și alegorice, trofee de arme și blazoane imperiale. Poarta a III-a, cea mai bogat decorată, are deasupra o statuie ecvestră a împăratului Carol al VI-lea. În aceeași poartă se arată și celula în care a fost închis Horea, conducătorul răscoalei țărănești din 1784.

Important: Fortăreața de la Alba Iulia nu a fost pusă la încercare printr-un asediu mare pe măsura investiției. Valoarea ei militară a scăzut repede odată cu evoluția artileriei, dar tocmai de aceea s-a păstrat bine.

Horea, Cloșca și Crișan: cetatea ca loc de pedeapsă

Cetatea a fost legată de unul dintre cele mai cunoscute episoade ale secolului al XVIII-lea, răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan în 1784, în Munții Apuseni și zonele vecine. Răsculații cereau, între altele, desființarea iobăgiei și a abuzurilor nobiliare.

După înăbușirea răscoalei, conducătorii au fost închiși la Alba Iulia. Crișan și-a pus capăt zilelor în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost executați prin tragere pe roată, în februarie 1785, pe un deal din apropierea cetății, în fața unei mulțimi de țărani aduși să asiste. Execuția publică avea un scop de intimidare.

În secolul XX, în fața Porții a III-a a fost ridicat un obelisc dedicat celor trei conducători, inaugurat în perioada interbelică. Monumentul arată cum memoria răscoalei a fost reinterpretată în spiritul identității naționale moderne. Pentru o perspectivă mai largă asupra problemei țărănești în epoca modernă, vezi și articolul despre răscoala din 1907.

Alba Iulia și Marea Unire din 1918

Momentul pentru care cetatea este cel mai cunoscută azi este Marea Adunare Națională de la 1 decembrie 1918, care a votat unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Alegerea orașului Alba Iulia nu a fost întâmplătoare: era locul în care intrase Mihai Viteazul și locul suferinței lui Horea, deci avea o mare încărcătură simbolică.

Delegații aleși au deliberat într-o sală din cetate, cunoscută azi ca Sala Unirii, în timp ce pe platoul din apropiere s-au strâns zeci de mii de oameni. Rezoluția adoptată acolo este unul dintre documentele de bază ale României moderne. Desfășurarea procesului, provincie cu provincie, este explicată în Marea Unire din 1918: Basarabia, Bucovina, Transilvania.

Încoronarea din 1922

În 1922, regele Ferdinand și regina Maria au fost încoronați la Alba Iulia, ca suverani ai României Mari. Pentru ceremonie a fost construită, în interiorul cetății, Catedrala Încoronării (Catedrala ortodoxă a Reîntregirii), ridicată în stil neoromânesc, cu un turn-clopotniță înalt la intrare. Așezarea ei aproape de catedrala catolică arată cele două tradiții religioase ale orașului.

Biblioteca Batthyaneum și alte comori din cetate

În cetate se află și Biblioteca Batthyaneum, înființată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de episcopul romano-catolic Ignác Batthyány, într-o fostă biserică a ordinului trinitarian. Biblioteca adăpostește manuscrise medievale, incunabule și instrumente astronomice, fiind una dintre cele mai valoroase colecții de carte veche din România.

Cel mai faimos manuscris de aici este o parte a Codexului Aureus de la Lorsch, o evanghelie carolingiană scrisă cu litere de aur. Manuscrisul a fost despărțit de-a lungul timpului, iar cealaltă parte se află la Biblioteca Vaticanului. Pentru felul în care se studiază asemenea documente vechi, vezi ghidul despre izvoarele istorice.

Alte puncte de interes:

• Muzeul Național al Unirii, cu colecții de arheologie, istorie medievală și documente din 1918;
• Palatul princiar, folosit în timp și drept cazarmă, cu restaurări în desfășurare în diverse etape;
• traseul celor trei fortificații, amenajat ca să arate pe rând zidul roman, cel medieval și cel bastionar.

Cum vizitezi cetatea și ce urmărești

Cetatea se vizitează pe jos, iar o tură completă, cu muzeele și catedralele, poate lua o zi întreagă. Accesul în incinta principală este de regulă liber, în timp ce muzeele și unele obiective au program și bilet propriu, de verificat pe sursele oficiale.

Un traseu logic, care urmează straturile istorice:

1. Începe de la porțile de jos și urcă prin Poarta a III-a, privind sculpturile și obeliscul.
2. Vizitează zona romană pusă în valoare lângă porta principalis.
3. Intră în Catedrala Sfântul Mihail, apoi în Catedrala Încoronării.
4. Continuă cu Sala Unirii și Muzeul Național al Unirii.
5. Termină pe zidurile bastioanelor sau pe aleea din șanț, de unde se vede cel mai bine forma cetății.

Atenție: Zidurile și bastioanele sunt monumente istorice de categoria A. Nu urca pe parapete neamenajate și respectă zonele marcate, mai ales cu copiii.

Pentru alte cetăți și monumente de același tip și pentru context mai larg, ghidul Monumentele istorice ale României îți arată unde se încadrează Alba Carolina printre fortificațiile bastionare din Transilvania și Banat.

Ce merită reținut despre Alba Carolina

Cetatea Alba Carolina este, de fapt, un monument cu patru vieți: castru roman, cetate episcopală medievală, capitală de principat și fortăreață habsburgică. Fiecare epocă a construit peste cea dinainte, iar azi aceste straturi pot fi urmărite pe același traseu. Încărcătura simbolică adunată în timp a făcut din Alba Iulia locul ales pentru adunarea din 1918 și pentru încoronarea din 1922.

De reținut:

• fortăreața în formă de stea a fost ridicată între 1715 și 1738 și poartă numele lui Carol al VI-lea;
• sub ea se află castrul Legiunii a XIII-a Gemina, de la Apulum;
• Catedrala Sfântul Mihail este cel mai important monument medieval din cetate;
• între 1541 și 1690, Alba Iulia a fost capitala Principatului Transilvaniei;
• aici au avut loc Marea Adunare Națională din 1918 și încoronarea din 1922.