Columna lui Traian: ce povestesc scenele ei despre daci

Columna lui Traian este un monument de marmură ridicat la Roma în anul 113 d.Hr., care povestește în imagini, pe o friză în spirală, cele două războaie purtate de împăratul Traian împotriva dacilor. Este cea mai detaliată reprezentare a dacilor care s-a păstrat din Antichitate și, pentru istoria românească, un document de neînlocuit.

Columna nu este însă o cronică neutră. A fost comandată de învingător, pentru a-i glorifica victoria, iar sculptorii au folosit convenții artistice și scene-tip. Articolul de față te ajută să o citești ca un istoric: ce arată, în ce ordine, cum apar dacii și ce trebuie interpretat cu prudență.

Ce este Columna lui Traian

Columna lui Traian este o coloană triumfală înaltă de aproximativ 35 de metri, cu tot cu soclul, ridicată în Forul lui Traian, ansamblul monumental construit la Roma din prada războaielor dacice. Proiectarea forului este atribuită arhitectului Apolodor din Damasc, același care construise podul de la Drobeta, deși nu avem o semnătură care să lege direct coloana de numele lui.

Coloana a fost inaugurată în 113 d.Hr. Era încadrată de două biblioteci, una latină și una greacă, iar de la etajele acestora vizitatorii puteau vedea mai bine scenele din partea superioară. Inscripția de deasupra intrării spune că monumentul arată cât de înalt era dealul îndepărtat pentru construirea forului, o mărturie despre amploarea lucrărilor.

Dimensiuni și structură

În soclu se afla o cameră în care au fost depuse, după moartea împăratului în 117 d.Hr., cenușa lui Traian și, ulterior, cea a soției sale, Plotina.

Cum se citește friza

Friza se citește de jos în sus, urmând spirala de la stânga la dreapta, ca pe un sul de pergament desfășurat în jurul coloanei. Istoricul german Conrad Cichorius a împărțit-o la sfârșitul secolului al XIX-lea în 155 de scene numerotate, iar această numerotare este folosită și azi în studii.

Câteva chei de lectură te ajută să nu te pierzi:

• cele două războaie sunt separate de o figură a zeiței Victoria, care scrie pe un scut, așezată între două trofee de arme; scenele de dinainte privesc primul război (101–102), cele de după, al doilea (105–106);
• Traian apare de foarte multe ori, de obicei pe un podium, în fruntea soldaților sau aducând sacrificii, ușor de recunoscut după poziția centrală;
• scenele se repetă după tipare: discursul împăratului către trupe (adlocutio), sacrificiul de purificare a armatei (lustratio), marșul, construcția, bătălia, primirea solilor;
• peisajul este simplificat: munții, râurile și cetățile sunt redate convențional, la scară mică față de oameni.

Sfat: Înainte să studiezi scenele una câte una, parcurge friza o dată rapid, doar ca să vezi ritmul ei: marș, construcție, luptă, supunere. Vei observa că soldații romani construiesc mai des decât luptă, o alegere care spune mult despre cum voia Roma să-și prezinte armata.

Primul război pe Columnă: scenele principale

Prima jumătate a frizei urmărește campania din 101–102, de la trecerea Dunării la supunerea lui Decebal. Iată momentele pe care istoricii le identifică cel mai des, în ordinea în care apar.

1. Malul Dunării: posturi romane de pază, depozite și ambarcațiuni, apoi chipul personificat al fluviului, zeul Danubius, care ridică privirea spre armata ce trece pe un pod de vase.
2. Consiliul de război și sacrificiile: Traian discută cu ofițerii și oficiază ceremonii religioase înainte de înaintare.
3. Mesajul ciudat: un barbar cade de pe un catâr ținând un obiect rotund mare. Mulți cercetători îl leagă de relatarea lui Cassius Dio despre o ciupercă uriașă pe care burii, aliați ai dacilor, i-ar fi trimis-o lui Traian cu un mesaj scris în latină, prin care îl îndemnau să se întoarcă.
4. Bătălia de la Tapae: deasupra luptătorilor apare Jupiter, care aruncă fulgere spre daci, semn al protecției divine pentru romani.
5. Atacul dac în Moesia: dacii asaltează un fort roman cu un berbec de asediu, iar călăreții sarmați, cu armuri de solzi care acoperă și caii, sunt înfrânți.
6. Supunerea din 102: dacii îngenunchează în fața împăratului, cerând pace.

Desfășurarea istorică a acestor evenimente, așa cum o reconstituie izvoarele scrise, este explicată în Războaiele daco-romane: Decebal, Traian și cucerirea Daciei.

Al doilea război pe Columnă

A doua jumătate a frizei prezintă campania din 105–106, încheiată cu moartea lui Decebal și cu deportarea unei părți a populației. Este partea cea mai dramatică a monumentului.

Scenele-cheie

• Plecarea lui Traian dintr-un port și călătoria spre Dunăre.
• Podul de la Drobeta, redat în fundalul unei scene de sacrificiu, cu pilele de piatră și arcurile de lemn, una dintre puținele reprezentări antice ale lucrării lui Apolodor.
• Asediul Sarmizegetusei: romanii atacă zidurile, iar dacii își incendiază singuri cetatea.
• Scena vasului: un grup de daci se adună în jurul unui vas din care beau. Unii istorici o interpretează ca pe o sinucidere colectivă prin otrăvire, alții ca pe o simplă împărțire a apei în timpul asediului; interpretarea rămâne disputată.
• Fuga și moartea lui Decebal: regele, ajuns de călăreții romani sub un copac, își duce sabia curbă la gât.
• Capul regelui este arătat soldaților.
• Ultimele scene: dacii părăsesc ținuturile cu turmele lor, într-un șir de oameni, femei și copii.

Pentru locul în care s-au petrecut asediul și căderea capitalei, citește povestea Sarmizegetusei Regia.

Cum arată dacii pe Columnă

Columna este principala sursă vizuală despre înfățișarea dacilor, de la îmbrăcăminte la arme și locuințe. Sculptorii au redat cu grijă diferențele dintre romani și daci și pe cele dintre categoriile sociale dacice.

Femeile dace apar în câteva scene, inclusiv într-una controversată în care chinuie prizonieri romani. Istoricii o discută ca posibilă scenă de propagandă menită să arate „barbaria” adversarului. Pentru imaginea de ansamblu a societății dacice, vezi ghidul complet despre daci și romani.

Ce nu ne spune Columna: propagandă și convenții

Columna lui Traian este o sursă istorică valoroasă, dar o sursă cu un autor interesat: puterea imperială. Citind-o critic, trebuie să ții cont de câteva limite.

• Perspectiva învingătorului: romanii sunt disciplinați, constructori și pioși; dacii sunt curajoși, dar înfrânți și, uneori, cruzi.
• Scene-tip: multe imagini repetă modele folosite pe alte monumente romane, așa că nu toate detaliile descriu un loc anume.
• Cronologie comprimată: luni de campanie sunt redate în câteva scene, iar ordinea unor episoade nu se poate verifica.
• Peisaj simbolic: munții și râurile nu pot fi folosite ca hartă.
• Culoarea pierdută: este posibil ca relieful să fi fost pictat, dar urmele sunt slabe și subiectul este discutat.

Important: Columna nu înlocuiește izvoarele scrise și arheologia, ci le completează. O interpretare solidă a unei scene se sprijină, de regulă, pe cel puțin încă o sursă, de exemplu Cassius Dio sau descoperirile din cetățile dacice.

Monumentul de la Adamclisi oferă un contrast interesant: metopele lui, sculptate de meșteri provinciali, au un stil mai simplu și mai direct, dar sunt dedicate aceluiași război.

Columna de-a lungul timpului

Columna lui Traian a rezistat aproape două milenii pentru că, spre deosebire de multe alte monumente romane, nu a fost demontată pentru materialele ei. Statuia de bronz a lui Traian care o încununa s-a pierdut în Evul Mediu, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea papa Sixtus al V-lea a așezat în vârf statuia Sfântului Petru, care se află acolo și azi.

În secolul al XIX-lea, la comanda împăratului francez Napoleon al III-lea, s-au realizat mulaje după întreaga friză, folosite apoi pentru copii păstrate în mai multe muzee europene. Aceste copii au devenit foarte importante, pentru că poluarea a erodat între timp o parte din detaliile originalului.

Etape în istoria monumentului

Cum o poți studia azi

Cel mai simplu mod de a vedea scenele de aproape în România este expoziția de mulaje a Muzeului Național de Istorie a României din București, unde plăcile frizei sunt așezate la nivelul ochilor, așa cum nu le poți vedea la Roma. Mulajele au fost aduse din Italia în a doua jumătate a secolului XX.

Câteva sugestii practice:

1. Începe cu scenele de la începutul fiecărui război și cu figura Victoriei care le separă.
2. Urmărește un singur personaj, Traian sau Decebal, prin toată friza.
3. Notează ce scene se repetă și ce scene sunt unice.
4. Compară imaginea cetăților cu planurile arheologice ale cetăților dacice.
5. Citește, în paralel, pasajele lui Cassius Dio despre aceleași evenimente, după metoda din Izvoarele istorice: sursa primară și cea secundară.

Dacă ajungi la Roma, Columna se vede liber, la marginea Forurilor Imperiale. Contextul în care a fost construit forul, apogeul teritorial al Imperiului, este explicat în Imperiul Roman: ascensiunea și declinul, pe înțeles, iar soarta teritoriului cucerit, în Dacia romană: cum era organizată provincia.

Ce povestește, pe scurt, Columna

Columna lui Traian este o istorie în piatră a cuceririi Daciei, citită de jos în sus, în 155 de scene. Arată armata romană în marș, construcție și luptă, dar și dacii: înfățișarea, armele, cetățile, rezistența și înfrângerea lor. Este în același timp document și propagandă, așa că valoarea ei crește când o compari cu textele antice și cu arheologia.

De reținut:

• a fost inaugurată în 113 d.Hr. și are circa 35 de metri cu tot cu soclul;
• friza de aproximativ 190 de metri cuprinde 155 de scene și peste 2.500 de figuri;
• figura Victoriei separă primul război de al doilea;
• scenele cu moartea lui Decebal și deportarea dacilor încheie povestea;
• în România, mulajele se pot vedea la Muzeul Național de Istorie a României.