Burebista este primul conducător geto-dac despre care izvoarele spun clar că a unit sub autoritatea sa majoritatea triburilor dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră. A domnit aproximativ între 82 și 44 î.Hr. și a construit o putere atât de mare încât Iulius Cezar plănuia, înainte de a fi asasinat, o campanie împotriva lui.
Totuși, ce știm despre Burebista încape în câteva pagini de text antic: un pasaj din geograful Strabon, câteva rânduri la istoricul Iordanes și o inscripție grecească găsită pe țărmul bulgăresc al Mării Negre. Articolul de față pornește de la aceste izvoare, arată ce se poate deduce din ele și separă faptele de exagerările care s-au adunat în timp în jurul numelui său.
Cine a fost Burebista
Burebista a fost un rege get care, în secolul I î.Hr., a transformat o lume de triburi și uniuni tribale într-un stat cu autoritate centrală, armată numeroasă și politică externă proprie. Numele lui apare în surse sub mai multe forme: Byrebistas la Strabon, Burebista în inscripția de la Dionysopolis, Boroista la Iordanes.
Despre originea și tinerețea lui nu avem informații. Strabon spune doar că, ajuns la conducerea neamului său, l-a găsit slăbit de războaie dese și l-a ridicat atât de mult prin exerciții, cumpătare și ascultare de porunci, încât în câțiva ani a întemeiat o mare stăpânire. Iordanes plasează începutul domniei pe vremea în care Sulla deținea puterea la Roma, ceea ce a dus la datarea tradițională de aproximativ 82 î.Hr.
Ce înseamnă „primul și cel mai mare dintre regii din Tracia”
Formula apare în decretul cetății Dionysopolis și arată cum îl vedeau grecii de pe litoral: nu ca pe o căpetenie oarecare, ci ca pe regele cel mai puternic din tot spațiul tracic. Același text precizează că stăpânea teritorii de ambele părți ale fluviului, adică la nord și la sud de Dunăre. Pentru contextul general al lumii geto-dace, vezi ghidul complet despre daci și romani.
Izvoarele despre Burebista
Tot ce știm sigur despre Burebista vine din trei categorii de surse: o operă geografică greacă, o istorie a goților scrisă în latină în secolul al VI-lea și o inscripție contemporană cu el. Fiecare are valoare și limite diferite.
| Izvor | Tip și epocă | Ce aflăm | Limite |
|---|---|---|---|
| Strabon, Geografia, cartea a VII-a | Operă geografică greacă, începutul secolului I d.Hr. | Unificarea, rolul lui Deceneu, campaniile, teama Romei, destrămarea statului | Scrisă la câteva decenii după moartea regelui, din informații indirecte |
| Decretul de la Dionysopolis (Balcic) | Inscripție grecească, contemporană cu Burebista | Titlul de rege, relațiile cu cetățile grecești, solia la Pompei | Text fragmentar, centrat pe un cetățean local, Akornion |
| Iordanes, Getica | Istorie latină a goților, secolul al VI-lea d.Hr. | Datarea pe vremea lui Sulla, rolul lui Deceneu | Târzie, amestecă geții cu goții, preia surse pierdute |
| Suetonius și Appian | Istorici romani | Planul lui Cezar de a porni război împotriva dacilor | Mențiuni scurte, indirecte |
Inscripția de la Dionysopolis are o valoare aparte pentru că este izvor primar: a fost scrisă pe vremea lui Burebista, de oameni care l-au cunoscut sau care au avut de-a face direct cu el. Strabon și Iordanes sunt surse secundare în raport cu evenimentele, chiar dacă sunt antice. Diferența dintre aceste tipuri de surse este explicată în Izvoarele istorice: sursa primară și cea secundară.
Sfat: Când citești o afirmație despre Burebista, întreabă-te din ce izvor provine. Dacă nu poate fi legată de Strabon, de inscripția de la Dionysopolis, de Iordanes sau de o descoperire arheologică, tratează-o cu prudență.
Cum a unificat Burebista triburile
Burebista a unit triburile geto-dace printr-o combinație de forță militară, reforme interne și sprijinul unei elite religioase influente. Strabon descrie un proces rapid, de câțiva ani, care a schimbat atât disciplina armatei, cât și obiceiurile populației.
Unificarea nu înseamnă un stat în sens modern, cu frontiere fixe și birocrație. Istoricii o descriu de obicei ca pe o uniune mare de triburi, condusă de un rege cu autoritate reală asupra căpeteniilor locale, cu centre fortificate și cu o armată pe care o putea mobiliza pentru campanii îndepărtate.
Rolul lui Deceneu
Alături de rege, Strabon îl pomenește pe Deceneu, un om pe care îl numește vrăjitor sau prooroc și despre care spune că umblase prin Egipt și învățase semnele prin care se arată voia zeilor. Burebista l-a folosit ca sfetnic, iar autoritatea religioasă a lui Deceneu a întărit ascultarea față de rege. Iordanes, mult mai târziu, îi atribuie lui Deceneu un rol de dascăl al dacilor în filosofie, astronomie și legi, dar informația lui are un ton idealizant și trebuie citită cu grijă.
Tăierea viilor: ce spune Strabon
Unul dintre cele mai cunoscute episoade este cel al viilor. Strabon spune că, drept dovadă a ascultării, geții au fost convinși să taie viile și să trăiască fără vin. Istoricii au propus mai multe interpretări:
- o măsură de disciplinare a populației și a armatei;
- o regulă religioasă, impusă prin autoritatea lui Deceneu;
- o măsură aplicată doar unei părți a societății sau doar pentru o vreme.
Arheologia arată că vinul a continuat să fie consumat în lumea dacică, inclusiv vin adus în amfore din lumea greacă, așa că măsura, dacă a fost aplicată, nu a eliminat complet viticultura.
Campaniile și extinderea statului
Statul lui Burebista s-a extins atât spre vest, către Dunărea mijlocie, cât și spre est și sud, către cetățile grecești de pe țărmul Mării Negre. Strabon spune că regele trecea Dunărea fără teamă și prăda Tracia până în Macedonia și Iliria.
| Direcție | Adversari sau ținte | Rezultat, după izvoare |
|---|---|---|
| Vest, Dunărea mijlocie | Celții boi, conduși de Critasiros, și taurisci | Înfrângerea lor; zona rămasă pustie a fost numită de Strabon „pustiul boilor” |
| Sud, peste Dunăre | Teritorii trace, spre Macedonia și Iliria | Raiduri și prădăciuni, fără stăpânire durabilă |
| Est și sud-est, litoralul pontic | Cetățile grecești de la Olbia la Apollonia | Supunerea sau atragerea lor sub autoritatea regelui |
Cetățile grecești de pe litoral
Supunerea orașelor grecești, între care Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis și Odessos, s-a petrecut probabil în anii '50 î.Hr. Unele au fost cucerite prin forță, altele s-au aliat cu regele. Oratorul Dion Chrysostomos, care a vizitat Olbia mult mai târziu, amintește că orașul fusese cucerit de geți cu aproximativ 150 de ani înainte, informație pe care istoricii o leagă de campaniile lui Burebista. Povestea acestor orașe este spusă în Coloniile grecești din Dobrogea: Histria, Tomis, Callatis.
Controlul litoralului a adus regelui venituri, porturi și acces la comerțul grecesc, dar și o legătură directă cu marea politică a lumii mediteraneene, dominată atunci de Roma.
Burebista și Roma: Cezar și Pompei
În anii războiului civil roman, Burebista a devenit un actor pe care marii generali romani nu-l puteau ignora. Decretul de la Dionysopolis spune că Akornion, un cetățean al orașului, a fost trimis de rege ca sol la Gnaeus Pompeius, în Macedonia, înainte de bătălia de la Pharsalus din 48 î.Hr.
Istoricii interpretează solia ca pe o încercare a lui Burebista de a negocia cu Pompei, poate chiar o alianță împotriva lui Cezar. Pompei a fost înfrânt, iar Cezar, rămas stăpân la Roma, ar fi plănuit o expediție împotriva dacilor și apoi una împotriva parților. Despre acest plan scriu Suetonius și Appian. Asasinarea lui Cezar, în martie 44 î.Hr., a oprit pregătirile.
De ce se temea Roma de daci
- Statul lui Burebista se învecina cu provincia romană Macedonia și cu regatele trace aliate Romei.
- Armata dacă putea lansa raiduri peste Dunăre, cum o arătaseră campaniile spre sud.
- Strabon afirmă că geții și dacii puteau ridica odinioară până la 200.000 de luptători, cifră care trebuie înțeleasă ca estimare antică, nu ca recensământ.
- O alianță între Burebista și o tabără din războiul civil putea schimba echilibrul politic al Romei.
Unde era centrul puterii
Nu știm sigur unde se afla reședința lui Burebista, iar istoricii propun mai multe variante. Decretul de la Dionysopolis menționează o localitate numită Argedauon, legată de familia regală, pe care o parte dintre cercetători o identifică cu așezarea fortificată de la Popești, pe Argeș, în județul Giurgiu, iar alții o caută în alte zone.
O altă ipoteză leagă centrul puterii de Munții Orăștiei, unde fortificațiile de la Costești și sistemul de cetăți din jurul viitoarei Sarmizegetusa par să se fi dezvoltat în secolul I î.Hr. Cert este că, după Burebista, centrul regatului dac s-a fixat în această zonă, unde se afla capitala lui Decebal, descrisă în Sarmizegetusa Regia: capitala dacică din Munții Orăștiei.
Important: Când un articol sau un manual afirmă ca fapt sigur că Argedava sau Costești a fost capitala lui Burebista, prezintă de fapt o ipoteză. Formularea corectă este „probabil” sau „după unii istorici”.
Sfârșitul lui Burebista și împărțirea statului
Burebista a murit în jurul anului 44 î.Hr., înlăturat de răsculați, după formularea lui Strabon, iar statul său s-a destrămat imediat după aceea. Interpretarea obișnuită este că a fost ucis într-un complot al nobililor nemulțumiți de puterea lui.
Strabon notează că urmașii au împărțit stăpânirea în mai multe părți: la un moment dat în patru, iar pe vremea când Augustus a trimis o armată împotriva lor, în cinci. Fragmentarea explică de ce, în următoarele decenii, Roma a avut de-a face cu mai mulți conducători daci, nu cu un singur rege.
Ce a urmat
- Unele formațiuni dacice au continuat raidurile la sud de Dunăre, în timpul lui Augustus.
- Romanii au întărit frontiera Dunării și au organizat provincia Moesia.
- În Munții Orăștiei s-a consolidat treptat un nucleu de putere, din care a ieșit, la sfârșitul secolului I d.Hr., regatul lui Decebal.
Cum s-a ajuns de la acest nucleu la confruntarea directă cu Roma afli în Războaiele daco-romane: Decebal, Traian și cucerirea Daciei, iar contextul imperial al perioadei, de la Republică la Principat, în Imperiul Roman: ascensiunea și declinul, pe înțeles.
Mituri și exagerări despre Burebista
Figura lui Burebista a fost folosită mult în discursul public, iar o parte din ce se spune despre el nu are acoperire în izvoare. Câteva exemple de afirmații care trebuie tratate critic:
- „Statul lui Burebista avea granițele României Mari.” Comparația este modernă și anacronică; stăpânirea lui avea altă întindere și alt caracter, fără frontiere fixe.
- „Burebista a avut o armată permanentă de 200.000 de oameni.” Strabon dă cifra ca potențial militar al geților și dacilor, iar cifrele antice de acest tip sunt adesea exagerate.
- „Dacii aveau legi scrise date de Deceneu.” Iordanes vorbește despre legi numite belagines, dar textul lui este târziu și nu avem nicio lege dacică păstrată.
- „Știm exact unde a fost capitala.” Cum ai văzut mai sus, aceasta rămâne o problemă deschisă.
A citi critic nu înseamnă a micșora importanța lui Burebista, ci a o fixa pe ce se poate demonstra. Același exercițiu îl poți face cu cronicile medievale, după metoda din Cronicile medievale românești: cum le citești critic.
Ce rămâne din domnia lui Burebista
Burebista este primul conducător care a dat geto-dacilor o organizare politică de mare întindere și i-a făcut un factor de putere în politica romană. Domnia lui a durat aproape patru decenii, iar statul a dispărut odată cu el, dar experiența unificării a pregătit regatul de mai târziu al lui Decebal.
De reținut:
- a domnit aproximativ între 82 și 44 î.Hr., după datarea bazată pe Iordanes;
- izvoarele principale sunt Strabon, Iordanes și decretul de la Dionysopolis;
- a fost sprijinit de marele preot Deceneu;
- a învins boii și tauriscii și a supus cetățile grecești de pe litoralul pontic;
- după moartea lui, statul s-a împărțit în patru, apoi cinci formațiuni.
Întrebări frecvente
Când a domnit Burebista?
Aproximativ între 82 și 44 î.Hr. Începutul domniei este dedus din Iordanes, care o leagă de vremea lui Sulla, iar sfârșitul coincide, cu aproximație, cu anul asasinării lui Iulius Cezar.
Care a fost capitala lui Burebista?
Nu se știe sigur. Decretul de la Dionysopolis pomenește Argedauon, identificat de unii istorici cu Popești pe Argeș, iar alții plasează centrul puterii în Munții Orăștiei.
Cine a fost Deceneu?
Deceneu a fost marele preot și sfetnicul lui Burebista. Strabon spune că a călătorit în Egipt și că autoritatea lui religioasă a ajutat la impunerea disciplinei, inclusiv la tăierea viilor.
De ce s-a destrămat statul lui Burebista?
Pentru că se sprijinea mult pe autoritatea personală a regelui. După ce a fost înlăturat de un complot al nobililor, în jurul anului 44 î.Hr., căpeteniile locale și-au recăpătat independența, iar regatul s-a împărțit în mai multe părți.
A luptat Burebista cu romanii?
Nu există informații despre o bătălie directă între Burebista și armata romană. A fost însă implicat în politica războiului civil, printr-o solie la Pompei, iar Cezar plănuia o campanie împotriva lui când a fost ucis.
