Vlad Țepeș a fost domn al Țării Românești de trei ori: câteva săptămâni în 1448, între 1456 și 1462 și pentru scurt timp în 1476. A fost un conducător energic și extrem de aspru, care a încercat să întărească puterea domniei în fața boierilor și să scape țara de dependența de Imperiul Otoman. Faima lui internațională vine însă din altă parte: din pamfletele germane ale secolului al XV-lea și, mai ales, din romanul Dracula al lui Bram Stoker, publicat în 1897.
Pentru a-l înțelege pe Vlad trebuie să separi trei lucruri: ce spun documentele vremii, ce spun poveștile scrise de adversarii lui și ce a adăugat literatura modernă. Articolul de față le ia pe rând.
Familia și numele „Dracula”
Vlad era fiul lui Vlad al II-lea Dracul, domn al Țării Românești, și nepotul lui Mircea cel Bătrân. S-a născut în jurul anilor 1428–1431; tradiția îi plasează nașterea la Sighișoara, unde tatăl său a locuit o vreme, dar nu există un document care să o confirme.
De unde vine „Dracul”
În 1431, Vlad al II-lea a fost primit în Ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc creat de Sigismund de Luxemburg pentru apărarea creștinătății. Simbolul ordinului era un dragon, de unde supranumele „Dracul”. În română, „drac” înseamnă însă și diavol, așa că porecla a căpătat cu timpul un sens negativ.
Dracula înseamnă, simplu, „fiul lui Dracul”. Vlad însuși a folosit această formă în unele scrisori. Supranumele Țepeș (de la „țeapă”) apare mai târziu, în izvoarele românești, și trimite la pedeapsa pe care a folosit-o cel mai des.
Important: Numele „Dracula” nu avea, în secolul al XV-lea, nicio legătură cu vampirii. A fost un patronimic, ca multe nume medievale formate de la numele tatălui.
Copilăria la curtea otomană
În anii 1440, Vlad și fratele său mai mic, Radu, au fost trimiși ca ostatici la curtea sultanului, pentru a garanta loialitatea tatălui lor. Practica era obișnuită: fiii domnilor vasali trăiau la curtea suzeranului, unde primeau o educație și puteau fi folosiți ulterior ca pretendenți.
Experiența i-a dat lui Vlad o cunoaștere directă a limbii, a armatei și a politicii otomane. Fratele său, Radu, a rămas apropiat de sultan și a devenit mai târziu rivalul lui, sub numele de Radu cel Frumos.
În 1447, tatăl lui Vlad și fratele său mai mare, Mircea, au fost uciși în urma unui conflict cu Iancu de Hunedoara, care a sprijinit la tron un rival din ramura Dăneștilor. Episodul explică relația complicată dintre Vlad și familia Corvinilor, despre care afli mai multe în articolul despre Iancu de Hunedoara și Belgradul.
Cele trei domnii, pe scurt
Vlad a ocupat tronul de trei ori, de fiecare dată cu sprijinul unei alte puteri. Tabelul rezumă ce știm sigur.
| Domnia | Perioada | Cu sprijinul cui | Cum s-a încheiat |
|---|---|---|---|
| Prima | octombrie–noiembrie 1448 | otomanii | alungat de Vladislav al II-lea, sprijinit de Iancu de Hunedoara |
| A doua | 1456–1462 | Ungaria, în contextul campaniei lui Iancu de Hunedoara | invazia lui Mehmed al II-lea și arestarea în Transilvania |
| A treia | noiembrie–decembrie 1476 | Ungaria și Ștefan cel Mare | ucis în luptă, la sfârșitul anului 1476 |
Prima domnie a durat doar câteva săptămâni, profitând de absența lui Iancu de Hunedoara, plecat în campania de la Kosovo. Cea de-a doua este perioada din care provin aproape toate faptele și legendele asociate numelui său.
A doua domnie: autoritate prin teroare
Între 1456 și 1462, Vlad a încercat să construiască o domnie puternică, într-o țară slăbită de zeci de ani de lupte între pretendenți. Pentru asta, a eliminat boierii pe care îi considera nesiguri, a promovat oameni noi, fideli lui, și a aplicat pedepse foarte dure pentru furt, trădare și nesupunere.
Pedeapsa trasului în țeapă
Trasul în țeapă era o pedeapsă cunoscută în Europa și în Imperiul Otoman, dar Vlad a folosit-o la o scară care i-a șocat chiar pe contemporani. Izvoarele, inclusiv cele favorabile lui, confirmă că a ucis un număr mare de oameni, deși cifrele exacte nu pot fi verificate.
Relațiile cu orașele săsești
Vlad a intrat în conflict cu orașele săsești din Transilvania, mai ales cu Brașovul și Sibiul, care adăposteau pretendenți rivali și aveau interese comerciale în Țara Românească. A organizat incursiuni în Țara Bârsei și în Amlaș, iar negustorii sași au avut de suferit. Aceste conflicte explică de ce mulți dintre cei care au scris primele povești despre el erau sași sau germani. Pentru structura acestor orașe, vezi ghidul despre Transilvania medievală.
Un detaliu mai puțin cunoscut
Cel mai vechi document păstrat care pomenește Bucureștiul este un act emis de Vlad Țepeș la 20 septembrie 1459, în „cetatea București”. Orașul exista probabil și înainte, dar această dată marchează prima lui atestare scrisă.
Sfat: Când citești o poveste despre cruzimea lui Vlad, întreabă-te cine a scris-o, când și cu ce interes. Multe dintre ele provin din surse ostile, scrise pentru a-l denigra în fața regelui Ungariei sau a publicului german.
Campania din 1462 și atacul de noapte
Războiul cu Imperiul Otoman a fost momentul cel mai cunoscut al domniei. Vlad a încetat să plătească tributul și, în iarna 1461–1462, a atacat garnizoanele otomane de pe Dunăre, de la Zimnicea până spre gurile fluviului. Într-o scrisoare adresată regelui Matei Corvin, în februarie 1462, el însuși enumera mii de morți, cifre de luat cu precauție, pentru că scopul scrisorii era obținerea de ajutor.
Invazia lui Mehmed al II-lea
În vara lui 1462, sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a intrat în Țara Românească cu o armată mult mai mare decât a lui Vlad. Domnul a aplicat tactica pământului pustiit: a evacuat satele, a otrăvit fântânile și a hărțuit coloanele otomane.
Cel mai cunoscut episod este atacul de noapte asupra taberei sultanului, din iunie 1462, prin care Vlad ar fi încercat să-l ucidă pe Mehmed. Atacul a provocat pierderi și panică, dar nu și-a atins scopul. Cronicarul bizantin Laonic Chalkokondil descrie apoi o pădure de oameni trași în țeapă, întâlnită de armata otomană lângă Târgoviște.
Rezultatul
Sultanul s-a retras fără o victorie decisivă, dar l-a lăsat în țară pe Radu cel Frumos, fratele lui Vlad, care a câștigat treptat sprijinul boierilor. Vlad s-a refugiat în Transilvania, unde a așteptat ajutorul regelui Matei Corvin.
Captivitatea în Ungaria și sfârșitul
În loc de ajutor, Vlad a fost arestat, la sfârșitul anului 1462, din ordinul lui Matei Corvin. Regele a justificat arestarea prin niște scrisori în care Vlad i-ar fi oferit sultanului colaborare; mulți istorici consideră că aceste scrisori erau false și că regele avea nevoie de un pretext, după ce primise bani din Occident pentru o cruciadă pe care nu o pornise.
Vlad a stat în captivitate sau sub supraveghere aproximativ 12 ani. După eliberare, s-a căsătorit cu o rudă a regelui și a luptat pentru Ungaria împotriva otomanilor. În toamna lui 1476, cu sprijinul ardelenilor și al lui Ștefan cel Mare, și-a recăpătat tronul. A fost ucis câteva săptămâni mai târziu, la sfârșitul anului 1476, într-o luptă cu partizanii pretendentului Basarab Laiotă și cu trupe otomane. Locul înmormântării nu este cunoscut sigur: tradiția indică Mănăstirea Snagov, dar s-au propus și alte locuri, precum Mănăstirea Comana.
Sursele care au construit imaginea lui Vlad
Imaginea lui Vlad Țepeș a fost construită de mai multe tipuri de surse, fiecare cu propriul interes. Tabelul de mai jos le grupează.
| Tip de sursă | Exemple | Cum îl prezintă |
|---|---|---|
| Documente emise de Vlad | acte de danie, scrisori către Brașov și Sibiu | conducător preocupat de autoritate și comerț |
| Pamflete germane | broșuri tipărite la sfârșitul secolului al XV-lea, poemul lui Michael Beheim | tiran crud, aproape demonic |
| Povestirea rusă | Povestea despre voievodul Dracula | domn aspru, dar drept |
| Cronici bizantine | Laonic Chalkokondil, Ducas, Critobul | adversar redutabil al sultanului |
| Tradiția orală românească | legende culese în secolul al XIX-lea | domn sever, care pedepsea hoții și leneșii |
Pamfletele germane au fost printre primele „bestsellere” ale tiparului, iar gravurile cu Vlad mâncând lângă oameni trași în țeapă au circulat larg. Felul în care se cântăresc astfel de texte este explicat în articolul despre izvoarele primare și secundare.
Mitul Dracula: ce a luat Bram Stoker din istorie
Legătura lui Vlad cu vampirii este o invenție literară din secolul al XIX-lea. Romancierul irlandez Bram Stoker a publicat Dracula în 1897. Notițele lui arată că a preluat numele „Dracula” dintr-o carte de călătorie despre Țările Române, unde se spunea că termenul înseamnă „diavol” în română. Din istoria reală a luat foarte puțin: numele, o vagă referire la un voievod care a luptat cu turcii și cadrul transilvănean.
Mit și fapt, față în față
- Mit: Vlad era vampir. Fapt: nicio sursă medievală nu îl leagă de vampiri.
- Mit: Castelul Bran era reședința lui. Fapt: legătura lui Vlad cu Bran este cel mult indirectă; cetatea asociată cu el în tradiția românească este Poenari, pe valea Argeșului.
- Mit: Dracula era conte transilvănean. Fapt: Vlad a fost voievod al Țării Românești, la sud de Carpați.
- Mit: în România era considerat monstru. Fapt: în tradiția românească apare mai degrabă ca domn sever și drept, iar în secolul al XIX-lea a fost evocat ca model de autoritate.
Turismul legat de Dracula a creat o adevărată industrie, dar istoria lui Vlad rămâne mai interesantă decât romanul. Pentru contextul întregii epoci, citește ghidul Evului Mediu românesc, iar pentru felul în care cronicarii au transmis tradițiile despre el, articolul despre cronicile medievale românești.
Esențialul despre Vlad Țepeș
Vlad Țepeș a fost un domn real, cu trei domnii scurte, care a încercat să întărească autoritatea centrală prin metode extreme și să elibereze Țara Românească de presiunea otomană. A înfruntat cu curaj armata lui Mehmed al II-lea în 1462, a pierdut tronul în favoarea fratelui său și a petrecut ani în captivitate. Imaginea lui de tiran a fost construită în mare parte de adversari, iar cea de vampir este doar literatură.
De reținut:
- „Dracula” înseamnă „fiul lui Dracul”, după Ordinul Dragonului;
- domnii: 1448, 1456–1462 și 1476;
- atacul de noapte asupra lui Mehmed al II-lea, în iunie 1462;
- prima atestare a Bucureștiului, la 20 septembrie 1459, este un act al lui Vlad;
- legătura cu vampirii vine din romanul lui Bram Stoker (1897).
Întrebări frecvente
A fost Vlad Țepeș un personaj real?
Da. A fost domn al Țării Românești în secolul al XV-lea, iar existența lui este confirmată de documente emise de el, de scrisori, de cronici bizantine, germane și ruse.
De ce i se spune Dracula?
Pentru că tatăl lui era numit Dracul, după Ordinul Dragonului, în care fusese primit. Dracula înseamnă „fiul lui Dracul” și era folosit chiar de Vlad în unele scrisori.
A locuit Vlad Țepeș la Castelul Bran?
Nu există dovezi că ar fi locuit acolo. Cetatea legată de el în tradiția românească este Poenari, pe valea Argeșului, iar Bran a fost asociat cu Dracula mai ales din motive turistice.
Unde este înmormântat Vlad Țepeș?
Nu se știe sigur. Tradiția indică Mănăstirea Snagov, dar cercetările nu au oferit o confirmare, iar istoricii au propus și alte locuri, precum Mănăstirea Comana.
A fost Vlad Țepeș mai crud decât alți conducători ai vremii?
Pedepsele aspre erau obișnuite în Evul Mediu, dar amploarea execuțiilor ordonate de Vlad i-a impresionat chiar pe contemporani. În același timp, multe relatări despre cruzimea lui provin din surse ostile și trebuie citite critic.
